Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

Deşi am trecut şi eu prin perioada rock din viaţa mea, prin care treceau mulţi pe vremea aceea, nu pot să spun ca sunt un cunoscător autentic al muzicii rock. Totuşi, zilele astea, cum solistul trupei Iris a fost operat, m-am tot gîndit şi eu la trupa Iris şi la cît de mare e amprenta lor pe generaţii întregi, chiar dacă nu toţi sunt fani inrăiţi. Totuşi, trupa Iris a spus multe în muzica românească şi sunt convins că va mai spune multe şi de acum încolo. Şi aşa, gugălind pe youtube am ajuns şi la trupa Cargo, care are cîteva piese pe care le ascultam în acea perioada de care spuneam mai sus. Şi stăteam şi mă gîndeam, că nu se compară Cargo de acum cu Cargo de pe vremea aceea. Vocea lui Ovidiu Ioncu ramîne inconfundabila şi atît. Nimic mai mult. Mă întrebam, oare ce mai face nenea Ioncu, ca deh, totuşi, a fost vocalistul unei trupe destul de reuşite. Şi, ca să vezi, nenea Ioncu cică este zugrav in Australia. Zice el că se cîştiga incomparabil faţă de cît facea aici din muzică, îl cred :). Totuşi, chiar dacă şi zugrăvitul poate fi o artă în unele cazuri de excepţie, muzica totuşi, nu poate să se manifeste altfel, decît doar ca artă. E trist ca din motive financiare lumea trebuie să renunţe la artă, la frumos, in favoarea banului, pentru ca aparent aşa s-a întîmplat în cazul fostului vocalist al trupei Cargo. Şi stăteam şi mă gîndeam că, cu toate că se cam profită în orice domeniu de pe urma drepturilor de autor - muzica, filme, software - motiv pentru care a ajuns la un coeficient atît de mare pirateria, cazul trupei Cargo după mine e unul din puţinele cazuri în care pirateria şi-a spus şi ea cuvîntul. Unul din puţinele cazuri în care cred că şi pirateria a contribuit la vînzarile proaste pe care le aveau cei de la Cargo. În fine, ca să revin, mi-a făcut plăcere sa imi aduc aminte de adevărata trupă Cargo, iar pentru cei care sunt curioşi ce se mai aude de Ovidiu Ioncu, aici e un mic interviu via Skype (nu ştiu dacă e adevarat, dar nu văd de ce n-ar fi). Şi, ca să fie treaba făcută ca lumea :D, în continuare un mic remember. Enjoy!

Lipsa de interes, electorat obosit sau "Government for Dummies" ?

In dimineata asta m-a apucat un chef sa rasfoesc Internetzii dupa informatii despre clasele politice romanesti si evolutia alegerilor in Romania in acesto 19 ani. Am dat peste un articol care "vorbeste limba mea" in cel mai mare procentaj, dintre tot ce-am citit in ultmiii ani. Pentru cei interesati, acesta se intituleaza "Nici o speranta de la actuala clasa politica". Ideile de baza erau, ca miza electorala s-a schimbat total in acest an, dar ce mi s-a parut cel mai frumos exprimat, ca miza, sau promisiunile claselor politice, trebuiau sa fie cu totul altele acum:

"sa proiecteze o Romanie altfel decat este acum, cu o alta clasa politica decat cea rezultata din simbioza Securitatii, nomenclaturii comuniste, actualelor servicii secrete si lumii interlope. Sa proiecteze o Romanie in care toti cetatenii sunt egali in fata legii si in care cel care devalizeaza o banca nu se plimba liber prin lume, iar cel care fura o gaina sta 3 ani in inchisoare. Sa proiecteze ca alesii ocupa fotolii nu pentru a imparti beneficii clientelei, ci pentru a sluji comunitatea".

Si am stat si m-am gandit...oricat de evident ar parea, poate tocmai din cauza ca pare atat de evident, electoratul a uitat de aceste obiective. Lumea a uitat de aceste probleme, nu a votat anticoruptie, pentru o Romanie mai buna social vorbind, pentru drepturi egale in fata legii indiferent de rangul social al individului, pentru o comunicare mai buna intre oameni si conducatori, pentru un viitor mai bun pentru copiii si nepotii generatiei actuale, la modul general - pentru o Romanie mai echilibrata. Nu, oamenii au votat dupa pulsul politic, si senzatia mea e ca au votat impotriva guvernului 2004-2008. Si intr-un fel au dreptate, a facut multe gafe. Dar a facut si multe lucruri bune, care insa nu toti le vad. Si oricum am lua-o, PDL cu PSD impreuna la guvernare inseamna exact ce am avut pana in 2004. Fosul FSN. Chiar daca formula actualului guvern include si cuvantul "liberal", sa nu uitam care sunt radacinile.

Dar, e un lucru bun. Eu zic ca vor face treaba buna. Ceea ce ma face sa ma ingrijorez, insa, e lipsa unei opozitii solide, pentru ca trebuie sa existe o opozitie. Ori, partidele principale din opozitie in acest moment, au un procent scazut de votanti, care probabil a scazut si mai mult dupa refuzul unei coalitii pentru Romania. Daca nu exista opozitie, nu exista cineva care sa priveasca cu ochi critic actuala putere, indiferent de ce va face bine sau ce nu va face asa de bine.

Trebuie opozitie, altfel soarecii danseaza pe masa, cum au facut-o si pana acum cu tot cu opozitie solida existenta.

100% romanesc

Am primit si eu vestitul mass despre cumpărarea produselor româneşti acum, în perioada de criză. Dar, cum eu nu trimit mass-uri, m-am gândit să îl postez aici:

Cumparati "Made in Romania" tot ce se poate, de la orez pana la chestii de uz casnic. Producatorii nostri au dificultati sa exporte acum. Cu cat mai multi vor cumpara produse romanesti, macar pana trece criza, cu atat mai mult vor avea de lucru romanii din putinele fabrici care mai produc ceva in Romania si vom trece mai usor peste criza. Cumparand un produs romanesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobanzi. Nu poti sa le cumperi pe toate din interior, dar atunci cand poti alege, alege ce trebuie. Ajutand Romania, ne ajutam pe noi insine!

Şi sincer să fiu, din câte deduc eu pare a fi adevărat. Dar problema reală nu e cumpărarea sau nu a produselor 100% româneşti. Problema e producţia în sine, şi faptul că atât economic cât şi politic sau chiar ideologic, tradiţional, nu e susţinută. Nici măcar agricultura. Îmi aduc aminte o vizită de acum câţiva ani la nişte unchi de-ai mei. Ziceau şi ei, ce păcat că agricultura nu e susţinută aici. Nu mai e ce era. De fapt. nu mai e - în sine - aproape deloc. Ce mă bucur uneori când mai văd câte o bătrînică pe marginea drumului, cu măsuţa pliantă şi nişte roşii sau ceapă verde pe măsuţă...De ce trebuie să importăm noi roşii, castraveţi, mere, pere, struguri, etc etc etc de prin Turcia, Italia, Olanda... ? Oameni cunoscători avem, pă,înturi avem, de ce nu fructificăm aecste imense resurse ? Dacă tot e să importăm, să importăm din vest tehnologia, rezultatele a zeci de ani de cercetare, infrastructuri, teorii care acolo funcţionează... De exemplu, primul dar şi singurul şampon care mi-a rezolvat problemele cu mătreaţa a fost Vichy Dercos. Am zis...OK, e puţin cam scump, hai să încerc altceva. Şi am încercat Farmec Gerovital. N-a funcţionat. Sunt convins că şamponul e foarte bun - şi îl recomand, ştiu lume care îl foloseşte cu succes; doar că nu mi se potrivreşte mie. Mie mi s-a potrivit Vichy mai mult. În fine, doar un exemplu...vroiam să spun, avem resurse uimitoare pe care să le punem în valoare, de ce nu ? Cît timp părinţii şi bunicii noştrii au răbdat tortura dinainte de '89 aici, părinţii şi bunicii prietenilor noştri "de dincolo" au cercetat în toate domeniile posibile, iar rezultatele benefice ne pot ajuta. Dacă ele ştim prelua şi unele, adapta. Dar atăt timp căt există n-1 alte domenii în care putem produce, ar trebui să o facem...Fraţilor, a venit vremea noastră. Cumpăraţi tot ce e 100% autentic; cumpăraţi fructe din piaţă nu de la supermarket; încercaţi produse româneşti iar dacă nu vă ajută, apelaţi la altele; hainele făcute aici sunt extraordinare - am o cămaşă Dinano luată de la Metro, e uan di ncele mai de calitate cămăşi pe care le am; folosiţi resurse naţionale dacă garantează calitate. Nu daţi bani la străini din motive de fiţe, daţi-i atunci când nu aveţi de ales.
Potenţial avem, doar că nu ne pasă atît cît ar trebui. ne trebuie motivaţia. Iar noi, consumatorii, suntem motivaţia!

15 ani de munca silnica pentru dezertatie

Mi s-au oprit ochii azi pe un articol care mi-a redat speranţa...din păcate în trecut. Articolul e despre puterile de odinoară din România, respect, onoare, sacrificiu, patriotism, despre cum şi de cine e condusă România acum, şi ce înseamnă acum acele calităţi faţă de ce înseamnau cândva. Citat: "In februarie 1917, colonelul Constantin Crainiceanu a fost condamnat la 15 ani de munca silnica pentru complicitate cu doi ofiteri dezertori [...]". Stăteam şi mă gândeam în primul rând la cît de puţin ne interesează acum lucrurile legate de România, nu atât ele însele cât cum să schimbăm ce nu e bine în bine. Ne mulţumim cu puţin, acceptăm ce ni se oferă, nu ne cunoaştem drepturile, stăm şi ne uităm cum deseori ţara arde şi baba se urcă în Passat pentru că la 2:30 are programare la coafor, şi atît de multe altele. Cu un cuvânt, ne mulţumim cu puţin, şi cred că marea majoritate merge pe ideea "numa' mai rău să nu fie". Cei care nu merg pe ideea asta sunt plecaţi demult în ţări unde au nevoie de mai puţin de o viaţă ca să îşi poată crea o viaţă decentă şi respectabilă - mă refer evident la partea financiară acum. Dintre ei, unii, care mai au inimă, au revenit la familiile lor. Alţii, care - nu că n-ar avea inimă - stau şi trimit bani acasă, dar entitatea de familiile devine pe zi ce trece tot mai străină pentru ei cât şi pentru cei rămaşi acasă.
Iar dintre cei care n uau plecat de fel, mai sunt câţiva "norocoşi" care au reuşit să işi menţină pozitivismul în timp şi fac şi ei ce pot ca să fie bine pentru toată lumea. Dar sunt puţin, şi izolaţi. Din păcate, nu ştim să ţinem împreună pentru un scop nobil şi comun, pentru că de multe ori nu ştim ce avem de făcut. Îmi sună acum în cap imnul României...şi o melodie de la Moromeţii "România, trezeşte-te!"...

În final, un citat care se mulează perfect pe România lui 2008 (Regina Maria despre români):

"Am invatat sa-i cunosc pe romanii mei si stiu de ce rasa noastra anglo-saxono-germana le este necesara ca un suport rezistent: pentru ca ei sunt inflamabili, iuti la manie, se irita usor, sunt influentati de pasiunea momentului si de irezistibila lor dorinta de schimbare. Cand cineva nu se ridica la asteptarile lor, ei ar vrea sa-l distruga imediat, chiar daca era un idol, si sa puna un alt idol in locul lui..."

Pedeapsa cu moartea

Citeam într-un articol că pe 10 octombrie (azi) se adună pacifiştii din toată lumea pentru a încerca să oprească aplicarea pedepsei cu moartea. Mi s-a părut interesant că există o astfel de zi şi lumea se gândeşte la acest subiect.

Personal, sunt de acord că aceasta nu e o soluţie bună. Dumnezeu dă viaţă şi e singurul în măsură să o ia. Faptul că noi ne certăm aici ca chiorii şi dup-aia ne scoatem ochii (:P) şi nu suntem destul de maturi să rezolvăm problemele aşa cum ar trebui, nu ne dă dreptul să luăm viaţa cuiva. Nu degeaba suntem consideraţi oi dacă mereu urmăm o turmă, fie că gândim fie că nu; şi urmăm dogme fără a le înţelege, atâta timp cât servesc interesor proprii, fără a ne gândi şi la eventualele consecinţe. Normal că există şi excepţii, dar în general excepţiile sunt atât de evidente înct nu e subiect de dezbatere "weather to do it or not" (de-aia sunt excepţii). Asta în primul rând.
În al doilea rând, după cum spunea şi Isus: "Cine e fără păcat, să arunce primul cu piatra".
Iar în al treilea rând, există pe undeva zece porunci adunate, printre care una din ele zice "Să nu ucizi". Cine suntem noi să punem sub semnul întrebării voinţa lui Dumnezeu ? Cred că ar trebui să fim mai conştienţi şi să ne deschidem mai mult lumii în care trăim, căci e lumea noastră şi alta nu prea avem deocamdata...şi poate nu e bine să ne jucăm chiar într-un aşa hal cu ea. Lipsesc multe idei pe care aş fi vrut să le scriu, dar mă cam grăbesc şi nu mai pot continua acum. Păreri ?