Povestiri adevarate

Aţi avut vreodată senzaţia când aţi ieşit dintr-un loc unde aţi stat 2-3 minute, că a fost ca un weeked prelungit, de coşmar, care nu se mai termină ? Ţineţi minte scenele din filme în care "the one" are la dispoziţie 3 secunde să dezarmeze o bombă şi acele 3 secunde durează o veşnicie ? Scena din Swordfish când tipu' trebuie să afle ceva parolă în 60 de secunde cu o tipă făcându-i blow job şi un pistol îndreptat spre capul lui ? Well...de secunde din acestea care nu se mai termină am avut eu parte zilele trecute în camera unei instituţii publice Noname :D.

Imaginaţi-vă o încăpere cu 2 ghişee în care au loc maxim 3 persoane şi şi acelea doar înghesuite. O tanti se ceartă cu tantile de partea cealaltă a ghişeului, reproşându-le că nu se pot afla de la ele informaţii concrete decât despre cizme şi detergenţi. Tantile de partea cealală a ghişeului urlă care cum apucă, reporşează susnumitei că trebuie să îi dicteze cererea ca în clasa I. O altă tanti mai în vârstă, cu unghii negre care emana un miros de slănină afumată (no offense ma'am, dar apa e totuşi cât de cât ieftină) stătea şi ea la coadă să depună ceva hârtii. Moment în care un domn prezentabil intră pe uşă (care uşă ca norocu', se deschidea în extrerior, căci dacă s-ar fi deschis în interior cred că nu încăpea lumea prin gaura formată din cauza unghiului mic format între uşă şi perete, unghi generat de impactul uşii cu ghişeul) şi mă roagă foarte politicos (!) dacă îi dau voie să trec, motivând că nu se poate freca de perete. Eu i-aş da voie cu cea mai mare plăcere, dacă - din nou - nu ar fi ghişeul care să mă împiedice să creez spaţiul necesar domnului pentru a putea trece...Desigur, ajungând şi eu la rând, o doamnă foarte amabilă mă primeşte politicos şi îmi rezolvă problema pe care o aveam, fără reproşuri de întârziere sau alte lucruri de genul acesta. Îmi dă un bileţel ca dovadă a vizitei mele acolo, ies triumfător din Ţara Minunilor (ciudat, Alice nu era pea acolo!), şi mă gândesc cu cât fusesem mai tânăr, când, cu mult timp înainte, nu îmi aminteam exact, intrasem în acea încăpere...Nu mă întâlnisem nici cu d-l. Gavrilescu acolo...
Cireaşa de pe tort care mi-a adus zâmbetul pe chip, a fost o tanti de la biroul de abonamente care croşeta ceva - probabil pentu nepoţică...Noroc că mai era o tanti acolo, şi nu era coadă, care mi-a făcut abonament.

Adevărul e dincolo de noi!

Bancuri

Why did the turkey cross the street twice ? To prove he wasn't a chicken.

A neutron walks into a bar and asks the bartender: "How much for a beer ?" The bartender says: "No charge for you."

A man walks into a dentist's office and says: "I think I'm a moth"
The dentist replies "I'd like to help you, but shouldn't you be sseing a psychiatrist ?"
"I am seeing a psychiatrist", the man replies.
The dentist says: "Well, then what are you doing here ?"
The man replies "Your light was on"

A doctor, an architect and a computer scientist are arguing about whose profession is the oldest. They go back to the Garden of Eden, and the doctor says: "The medical profession must be the oldest. Eve was made from Adam's rib, so God was clearly a doctor"
The architect does not agree. He says: "But in the beginning, the garden was empty and full of chaos, so God must have been an architect."
The computer scientist listened to them and that said: "Yes, but where do you think the chaos came from ?"

The future is bright. The future is transparent

Ce simplu era şi noi ne-am chinuit cu petrolu'...

The Bridge

Remember ?

Apropo de generaţia de aur...cine îşi mai aduce aminte ? Rock 'em on!

Cum să măreşti siguranţa ouălor la transport ?

Generaţia de aur

E deja a doua sau a treia oară că dau peste acest articol, deşi nu sunt născut la începutul anilor 70 ci cu 10 ani mai tarziu, uneori mă gândesc "Unde sunt zilele acelea când toate aveau un sens...". Îmi aduc aminte primele mele lovituri de biliard - în Junor 1 - student la Poli în acea vreme...îmi aduc aminte de guma Final90 şi cum făceam schimb de surprizie...ce mai bucurie când nimerea cineva echipa României...de găştile din faţa blocului când stăteam vara şi jucam badminton sau lap-tenis sau pătrăţel, în faţa blocului până la ore la care nici pupilele gata dilatate nu mai vedeau bine linia terenului, când s-a lansat 3 Sud Est cu "Ai plecat" şi toată lumea căuta diseprată piesa (nu pe dc!) sau MB&C "Marea" ... când stăteam cu gaşca la bloc până pe la 12 noaptea şi povesteam Live! (se pare că aceastp expresie e rpecedată zilele acestea de "messenger" ) şi nu ne plictiseam, când furam ghiocei primăvara sau trandafiri seara târziu de te miri din ce grădină...Îmi aduc aminte de un nuc din spatele blocului meu...bătrân copac, care ne-a aprovizionat cu nuci toamne la rând. şi cu degete negre...cui âi păsa de vecinii care nu suportau loviturile de botă în frunze...când ne adunam vreo 30, puteau ei să tot zică :)...Evident, acel nuc nu mai există: a fost tăiat căci ţinea umbră la geam...

E inutil să continui lista, dar e tragic că din ce în ce mai puţine lucruri sau acţiuni pe care le întreprindem par să nu aibă fond, conţinut...în orice caz nu cum aveau atunci...Şi e şi mai trist că pe nimeni nu interesează...