E deja a doua sau a treia oară că dau peste acest articol, deşi nu sunt născut la începutul anilor 70 ci cu 10 ani mai tarziu, uneori mă gândesc "Unde sunt zilele acelea când toate aveau un sens...". Îmi aduc aminte primele mele lovituri de biliard - în Junor 1 - student la Poli în acea vreme...îmi aduc aminte de guma Final90 şi cum făceam schimb de surprizie...ce mai bucurie când nimerea cineva echipa României...de găştile din faţa blocului când stăteam vara şi jucam badminton sau lap-tenis sau pătrăţel, în faţa blocului până la ore la care nici pupilele gata dilatate nu mai vedeau bine linia terenului, când s-a lansat 3 Sud Est cu "Ai plecat" şi toată lumea căuta diseprată piesa (nu pe dc!) sau MB&C "Marea" ... când stăteam cu gaşca la bloc până pe la 12 noaptea şi povesteam Live! (se pare că aceastp expresie e rpecedată zilele acestea de "messenger" ) şi nu ne plictiseam, când furam ghiocei primăvara sau trandafiri seara târziu de te miri din ce grădină...Îmi aduc aminte de un nuc din spatele blocului meu...bătrân copac, care ne-a aprovizionat cu nuci toamne la rând. şi cu degete negre...cui âi păsa de vecinii care nu suportau loviturile de botă în frunze...când ne adunam vreo 30, puteau ei să tot zică :)...Evident, acel nuc nu mai există: a fost tăiat căci ţinea umbră la geam...
E inutil să continui lista, dar e tragic că din ce în ce mai puţine lucruri sau acţiuni pe care le întreprindem par să nu aibă fond, conţinut...în orice caz nu cum aveau atunci...Şi e şi mai trist că pe nimeni nu interesează...
Un comentariu:
Amintirile din copilarie si frageda tinerete sunt cele de care ne vom bucura cel mai mult pe parcursul vietii. Si cu cat inaintam in varsta, perioadele fericite cand nu aveam responsabilitati si nu faceam decat sa ne jucam vor fi tot mai regretate...
Trebuie sa gasim fond in tot ce facem, altfel ajungem curand doar niste oameni tristi, deprimati si singuri.
Trimiteți un comentariu