O mai degraba retorica intrebare, nu pentru ca stiu cu cine votez ci pentru ca stiu cu cine nu votez, sau cu cine n uas vota. Tristul deznodamant in toata treaba asta cu alegerile, daca e sa comparam cu scurtele idei despre un personaj sau altul la afrasitul unui film, fiecare ce-a facut mai departe...in ceea ce ma priveste, pe mine m-a obosit treaba asta prea mult ca sa ma mai implic activ si sa ma mai intereseze despre treaba asta cu politica. Romanii, in general, au fus-o prost dupa revolutie, si din ce in ce mai prost, si cand mai venea cate un val in care se vroia sa se faca ceva, era repede anihilat, inainte ca schimbarile sa inceapa sa dea cat de cat roade, astfel ca acel "val" a putut fi pus la zid pentru ca nu a facut nimic in anii pe care i-a avut la dispozitie: a se vedea guvrnarea 1996-2000, sau guvernarea 2004-2008 (2008-2009 nu mai intra in aceeasi categorie).
Asadar, finalul, cel putin partial, arata cam in halul urmator:
Crin Antonescu - cu mai putin elan dar cu aceeasi convingere, merge inainte cu ceea ce a pornit (si bine face, daca ma intrebati pe mine)
PNL - are toate sansele sa se divizeze din nou, dupa ce a mai fost o data rupt in 2 in 2005. Cei din urma, insa, vor fi cei dintai.
Mircea Geoana - doar semi-invins deocamdata, dar hotarat sa mearga pana la capat cu contestatiile de fraudare a alegerilor, nu pare sa stie ce va face daca - in caz exceptional - se va intoarce totul in favoarea sa si va ajunge totusi presedinte. Varianta PNL/Johannis pare sa fi picat, sustinerea PNL odata cu ea, si pana si sustinerea lui in cadrul partidului pare sa se clatine destul de tare.
PSD - alt caz al unui partid care e posibil sa se rupa in 2, parte vrand la guvernare si parte sustinandu-l pe Geoana, crezand, inca, intr-un succes la contestatii.
PDL - aceeasi armata de zombie conduse de 1 om, "1 singur om sa ii conduca pe toti". Pupatul in fund e ceva uzual deja.
Traian Basescu - presedintele, din nou ales pentru 5 ani, dar extrem de dezorientat si speriat de optiuni, de viitor, de aliati, de aproape orice. Deocamdata pare sa aiba totul in frau, dar nu la fel ca pana in 6 decembrie 2009. Se pare ca modul in care s-au castigat alegerile anul acesta l-a afectat desul de mult.
România - aceeasi tara, in acelasi rahat dar viteza de adancire creste, iar cetatenii sunt cei care sufera din cauza incompetentei clasei politice romanesti, loata laolalta. Romania, desigur, e singura care cu adevarat are de suferit din toate punctele de vedere de pe urma razboaielor pentru putere, competitia de minciuni si hotii, incompetenta si ignroanta clasei politice.
Vasile* - are impozite mai mari de platit, taxe mai multe, acte mai multe si mai costisitoare pentru orice mizilic intreprins. Captivat intre birocratie si saracie, se invarte in cerc negasind nicio cale de iesire, uraste intreaga clasa politica romaneasca care i-a falimentat si mica afacere pe care o avea, si se gandeste serios sa isi vanda micul apartament in care traieste ca sa poata platit toate taxele, si sa isi ia unul si mai mic. De familie nu se pune problema, abia are bani sa traiasca singur.
* un cetatean de rand, nume generic pentru cetatenii afectati de criza si insolvabilitatea ei.
Si cu asta, cel putin deocamdata, posturile mele pe teme politice s-au incheiat.
Va doresc la toti Sarbatori Fericite si un an nou plin de impliniri, de bucurie si realizari pe toate planurile.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti si sa ne ocroteasca de tot ce e rau si josnic in lume!
luni, 14 decembrie 2009
marți, 8 decembrie 2009
"Trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi" (Farfuridi)
Având în vedere că mi-am exprimat opiniile înainte de alegeri, simt să continui acea exprimare ca să pot pune punct la un capitol care, în definitiv, e un perpetuum mobile atât în spaţiu cât şi în timp- Şi noi, cetăţenii de rând, nu vom avea vreodată un cuvânt de spus. Şi dacă îl vom avea, nu îl vom avea în cunoştinţă lucidă de cauză, nemanipulaţi, cu creierele nespălate sau perfect conţitenţi şi informaţi.
Politica e murdară peste tot în lume, problema nu e nici măcar cât de murdară e sau cine, are sunt centrele negre care o murdăresc. Problema e, cu politica, în definitiv, cât de bine le merge la cetăţeni şi unde se, sau cine stabileşte nivelul de viaţă al cetîţeanului de rând. Parctic, unde e limita dintre bun simţ şi murdărie. Până unde are politicianul voie să fure, dincolo de ce linie e inadminisibl să furi.
Iar în ceea ce priveşte votul democratic, regula de câştig a alesului cu 50% + 1 vot e pe cât de stupidă pe atât de nerealistă. De ce ? În primul rând pentru că în orice sistem, între teorie şi practică există o marjă de eroare în practică, faţă de teorie. Cu atât mai mult cu cât acel sistem e coordonat de oameni, ceea ce întotdeauna e. Sistemul ideal de vot e acela în care intri în cabina de votare cu o carte de alegător sau buletinul, îl introduci într-un fel de calculator, apoi votezi "online" -- pentru că tot e atât de popular termenul, ţi se pune un semn pe cartea de alegător care să nu mai poată fi falsificat ,i gata. Ai votat. Eh, la noi nu se poate pentru că se fură la greu şi niciunul din partidele politice nu are interesul unui vot electronic, care de altfel deja funcţionează în majoritatea ţărilor deocratice.
O altă alternativă, dacă tot avem atât de muşţi specialişti IT în ţară (care n-au plecat afară!) şi am decis totuşi să nu folosim votul electronic, una extrem de simplă. Care candidat ia mai multe voturi în judeţ, toate voturile din acel judeţ corect exprimate şi validate i se atribuie ccandidatului care a obţinuit majoritate în acel judeţ. Astfel, probabilitatea să se ajungă la mai puţin de 0.5 diferenţă de procentak între candidaţi scade mult către 0. Sigur, veţi zice - nu foarte democratic - cum adică să atribui votul meu altui candidat dacă eu nu am votat cu el. Eh, atunci când lumea va vota pe premise concrete, după ce s-a documentat şi a citit despre unul sau altul, în cunoştinţă de cauză şi neinfluenţată de campanii, cadouri, bani, presă şi media, emoţional sau prin oprice alte mijloace: da. Atunci acest scenariu va pica. Dar până atunci, într-o ţară în care se fraudează alegerile masiv şi cât se poate de pe faţă, nu cred că se pune problema ca un 0.5%, 70.000 de voturi chiar să facă diferenţa, cu atât mai mult cu cât nimic nu e automatizat şi chiar dacă nu s-ar frauda marja de eroare din practică e şi mai evidentă. Eh, asta e, rămânem ignoranţi şi îi lăsăm pe alţii să îşi bată joc de noi, indiferent că e pitic pornografic, foşti securist infiltraţi in partide care se pretind democratice, sau oameni cât de cât cinstiţi dar care se lasă controlaţi de alţii. Pentru că, o fi votat lumea cu Băse că nu mai vrea să audă de Iliescu, dar si PD-ul e ramură din acealaşi former FSN. Şi jumătate de adevăr e mai rău decât o minciună.
Şi ca să inchei, am un oarecare respect aparte faţă de oamenii de afaceri din România care au făcut bani cu duiumul. Gen Dinu Patriciu, Ion Ţiriac sau S.O. Vântu. Sunt ca hackerii: au găsit o sucrgere în sistem şi au profitat de ea. N-avem decât să avem o constituţie bine pusă la punct, care să nu îţi permită să faci afaceri de acest gen. Sau care să te uşte de impozite proporţional cu suma. Dacă un hacker ţi-a intarat în sistem, nu îl poţi înviuni, atâta timp cât tu îţi lipeşti post-it-uri cu parole pe monitor sau nu iei măsuri minime de protecţie. Sigur, nu pot să am un respect adevărat pentru ei, dar ei sunt "living proves" cât e de compromis sistemul. Că ţipţeri de-ăştia care mai sar dintr-un partid în altu ca prostituatele pentru 'jde mii de euro, sau care mai vând un teren, mai ciugulesc câteva milioane de la o autostradă sau alta, se găsesc. Dar, totuşi, ca să face aşa sume imense de bani îţi trebuie puţină îndemânare şi şcoală.
Vreau să închei cu un citat din Sorin Ovidiu Vântu: "Prima criză şi singura criză autentică românească este criza morală. Ea le generează pe toate celelalte."
Deşi, nenea Iancu cred că e mult mai îndreptăţit să încheie un articol: "Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade." -- mda...îngrijorător e că citatul are vreo sută de ani.
Politica e murdară peste tot în lume, problema nu e nici măcar cât de murdară e sau cine, are sunt centrele negre care o murdăresc. Problema e, cu politica, în definitiv, cât de bine le merge la cetăţeni şi unde se, sau cine stabileşte nivelul de viaţă al cetîţeanului de rând. Parctic, unde e limita dintre bun simţ şi murdărie. Până unde are politicianul voie să fure, dincolo de ce linie e inadminisibl să furi.
Iar în ceea ce priveşte votul democratic, regula de câştig a alesului cu 50% + 1 vot e pe cât de stupidă pe atât de nerealistă. De ce ? În primul rând pentru că în orice sistem, între teorie şi practică există o marjă de eroare în practică, faţă de teorie. Cu atât mai mult cu cât acel sistem e coordonat de oameni, ceea ce întotdeauna e. Sistemul ideal de vot e acela în care intri în cabina de votare cu o carte de alegător sau buletinul, îl introduci într-un fel de calculator, apoi votezi "online" -- pentru că tot e atât de popular termenul, ţi se pune un semn pe cartea de alegător care să nu mai poată fi falsificat ,i gata. Ai votat. Eh, la noi nu se poate pentru că se fură la greu şi niciunul din partidele politice nu are interesul unui vot electronic, care de altfel deja funcţionează în majoritatea ţărilor deocratice.
O altă alternativă, dacă tot avem atât de muşţi specialişti IT în ţară (care n-au plecat afară!) şi am decis totuşi să nu folosim votul electronic, una extrem de simplă. Care candidat ia mai multe voturi în judeţ, toate voturile din acel judeţ corect exprimate şi validate i se atribuie ccandidatului care a obţinuit majoritate în acel judeţ. Astfel, probabilitatea să se ajungă la mai puţin de 0.5 diferenţă de procentak între candidaţi scade mult către 0. Sigur, veţi zice - nu foarte democratic - cum adică să atribui votul meu altui candidat dacă eu nu am votat cu el. Eh, atunci când lumea va vota pe premise concrete, după ce s-a documentat şi a citit despre unul sau altul, în cunoştinţă de cauză şi neinfluenţată de campanii, cadouri, bani, presă şi media, emoţional sau prin oprice alte mijloace: da. Atunci acest scenariu va pica. Dar până atunci, într-o ţară în care se fraudează alegerile masiv şi cât se poate de pe faţă, nu cred că se pune problema ca un 0.5%, 70.000 de voturi chiar să facă diferenţa, cu atât mai mult cu cât nimic nu e automatizat şi chiar dacă nu s-ar frauda marja de eroare din practică e şi mai evidentă. Eh, asta e, rămânem ignoranţi şi îi lăsăm pe alţii să îşi bată joc de noi, indiferent că e pitic pornografic, foşti securist infiltraţi in partide care se pretind democratice, sau oameni cât de cât cinstiţi dar care se lasă controlaţi de alţii. Pentru că, o fi votat lumea cu Băse că nu mai vrea să audă de Iliescu, dar si PD-ul e ramură din acealaşi former FSN. Şi jumătate de adevăr e mai rău decât o minciună.
Şi ca să inchei, am un oarecare respect aparte faţă de oamenii de afaceri din România care au făcut bani cu duiumul. Gen Dinu Patriciu, Ion Ţiriac sau S.O. Vântu. Sunt ca hackerii: au găsit o sucrgere în sistem şi au profitat de ea. N-avem decât să avem o constituţie bine pusă la punct, care să nu îţi permită să faci afaceri de acest gen. Sau care să te uşte de impozite proporţional cu suma. Dacă un hacker ţi-a intarat în sistem, nu îl poţi înviuni, atâta timp cât tu îţi lipeşti post-it-uri cu parole pe monitor sau nu iei măsuri minime de protecţie. Sigur, nu pot să am un respect adevărat pentru ei, dar ei sunt "living proves" cât e de compromis sistemul. Că ţipţeri de-ăştia care mai sar dintr-un partid în altu ca prostituatele pentru 'jde mii de euro, sau care mai vând un teren, mai ciugulesc câteva milioane de la o autostradă sau alta, se găsesc. Dar, totuşi, ca să face aşa sume imense de bani îţi trebuie puţină îndemânare şi şcoală.
Vreau să închei cu un citat din Sorin Ovidiu Vântu: "Prima criză şi singura criză autentică românească este criza morală. Ea le generează pe toate celelalte."
Deşi, nenea Iancu cred că e mult mai îndreptăţit să încheie un articol: "Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade." -- mda...îngrijorător e că citatul are vreo sută de ani.
luni, 23 noiembrie 2009
Sfertul academic
Ma simt nevoit, in marea tacere care guverneaza societatea romana in zilele astea ca si de altfel in majoritatea timpului din ultimii 20 de ani, si totodata intr-o subita criza de creatie editoriala, sa punctez niste chestiuni care pur si simplu nu ma mai lasa rece. Probabil, insa, la fel de pornit cum sunt acum, voi deveni destul de repede indiferent, pentru ca asta e pulsul pe care il simt in jurul meu si pentru ca vad ca nimanui nu mai ii pasa, de fapt, de nimica. Avem multe probleme, dar daca societatea i ncare traim o lasam de izbeliste si nu ne intereseaza sa schimba, in toata puterea cuvantului, ceva, nici acum dupa 20 de ani, e atat de trist incat e greu sa nu ajungi in depresie, daca iti pasa cat de cat de oameni, de lume.
Trebuie sa ma pronunt in ceea e priveste alegerile ce tocmai s-au incheiat, si vreau sa imi spun parerea sincera, intr-un mod deschis, pentru ca m-am saturat sa tac. Se vede ca lumea lupta, se vede ca multi vor o schimbare, dar nimeni nu face ceva concret in privinta asta, toata lumea asteapta de la ceilalti sa fac, si toti impreuna de la clasa politica. Pentru mine, lucrurile au devenit destul de simple, si am sa organizez ceea ce urmeaza ca un mini-DEX cu definitii pentu ca e cel mai simplu mod. Repet, ce e mai jos e parerea mea exclusiva, si imi rezerv drepturile de a o considera in mod general valabil, in lipsa unor argumente solide si verticale care sa o combata.
1. Clasa politica in Romania - o adunatura de asa-zisi politicieni care se lupta pentru putere si nu pentru a face ceva pentru tara in care traiesc si pentru cetatenii ei. Odata ajunsi la putere, coruptia se instaleaza in mintea lor si in foarte multe cazuri, din pacate, si in inima lor, si nimic nu mai conteaza in afara de interesele proprii si eventual a celor din jur care contribuie la mentinerea lor puterere, atata timp cat ei sunt pioni care pot contribui. Caci, evident, dupa ce nu mai au influente, nu mai sunt buni de nimica si pot fi extirpati. Exemplu in acest sens il constituie PNTCD care a ajuns un partid istoric ignorat complet in scena politica romaneasca, pentru ca n-a mai avut nimeni nevoie de el. Nici macar din respect pentru istoria nationala nu au fost interese in acest sens. Nu e singurul exemplu, iar acest lucru se intampla si la nivel de individ nu doar la nivelde partid. Asa se face ca, o groaza de partide se nasc si dispar, partidele nu mai au doctrine, nici cele care au ramas nu mai au o doctrina concreta, ce sa mai vorbim de politicieni care sa creada intr-o eventuala doctrina. Si, tot asa se face, ca membrii de partide migreaza de la un partid la altul fara nesimtire si fara respect fata de populatie - a se vedea cazurile de migrare din PNL in PDL acum cateva saptamani, pe fondul necesitatii acordarii votului de incredere unuia si aceluiasi guvern care fusese demis. Ca deh, ce conteaza ca oamnii au votat un anumit om dintr-un anumit partid, ca sa ii reprezinte in parlament.
2. Sondaje de opinie, exit poll - niste denumiri generice pentru niste numere bine gandite si puse la punct, selectionate cu atentie pentru diferite partide sau persoane, menite sa influenteze si sa manipuleze opinia publica, sa spele creierele si sa impuna anumite opinii chiar daca ele, in sine, nu corespund realitatii dinaintea spalarii de creiere. Chiar daca diferitele sondaje provin de la diferite firme, comandate de diferite televiziuni, si de difrite partide politice, aceste sondaje nu sunt deloc de incredere pentru ca deh, nu e greu sa trimiti niste copilasi galben de grasi, nesatui unii care cauta joburi sa poata supravietuii in orasele universitare in care studentii sigur ca nu sunt sustinuti in facultati ca in alte tari, in cele civilizate, si trebuie saraci isa isi castige un ban xca sa poata plati caminul sau chiria. Si altii, care din diferite motive dar motive cunoscute (tati are relatii si eu trebuie sa mi le mentin, partidul mi-a promis loc de munca la terminarea facultatii, etc.), toti insa mergand cu formularele care vor fi completate in zone bine definite de simpatizanti al unui partid sau altul, functie de cine a comandat sondajul, casa iasa anumite procente. Long story short, sondajele nu sunt relevante deloc, dar daca toate sondajele din atatea surse zic cifre asemanatoare, la fel si exit poll-ul, cine mai pune la indoiala numaratoarea voturilor in sine ? Cate voturi pot fi anulate la numaratoare, cine sunt cei care numara, cata incredere putem avea in ei ? Cine a votat de mai multe ori, cata incredere putem avea ca cei chestionati spun 100% ce au voitat sau ce intentii au ? Personal, de 10 ani de cand votez, nu mi s-a intamplat niciodata in viata mea sa ma intrebe cineva la eisirea de la urne cu cine am votat. Spuneti ce vreti, dar eu nu cred in sondaje. Dar cre ca pot fi manipulate, si cred ca lumea capata incredere ca deh, atatea surse diferite confirma, si atunci numaratoarea in sine nu mai prea conteaza.
3. Parlament - institutie a statului care mai nou e compromisa pentru ca nu da voturile pe care vrea marele conducator iubit sa le dea, si astfel e compromis si trebuie redus numarul de parlamentari. De ce 1 singura camera ? Nu stiu, nu ma pricep tehnic, dar stiou ca simpaticu nostru Boculet avea ceva lucrare de doctorat in care sustinea parlamentul cu 2 camere si necesitatea acestuia, iar acum ca "tati" vrea una, trebe sa facem una. Nu mai conteaza lucrarea de doctorat. Sau n-ati scris-o singur domnule Boc ? De ce mai putini parlamentari ? Pentru ca cu cat sunt mai putini, e mai usor sa castigi in lupta cu ei. De fapt, cu cat sunt mai multi, cu atat e mai greu sa le impui o decizie, fie ea venita de la guvern ca si sistem, de la anumiti minsitrii, de la prim ministru - pentru ca oricum vine dintr-un singur loc, si il stim toti: marele conducator iubit si salvator de tara.
4. Istoria romanilor - o poveste lunga si plictisitoare care pentru nimeni nu mai prezinta interes. Bine zicea cine zicea, ca acel popor care nu isi cunoaste istoria e condamnat sa o repete. Pentru ca asta facem. Sistemul de invatatmant e sub orice critica, nu mai cunoaste nimeni istorie sau si daca cunoaste, nu intereseaza pe nimeni sa o puna in valoare, sa avem o continuitate istorica, sa ne mandrim cu partile bune din trecut sisa invatam din cele mai putin bune. Nu, ignoram complet istoria pe care o avem si facem ce vrem, ce ne dicteaza mama Europa, dizolvandu-ne astfel integritatea istorica si omogenizand-o pe cea isterica. Nu conteaza ce partide au fost atunci, ce doctrine aveau, improtant e ce e acum. Suntem in 2009, trebuie sa privim spre viitor nu spre trecut. De acord, dar partidele istorice, traditia pe care o avem, valorile noastre ca natiune, oamenii de prestigiu care au facut ceva pentru Romania candva, care au murit in lagare aparand-o si aparandu-i principiile sanatoase, care au facut din Bucuresti Micul Paris candva, oameni care au aratat ca Romania poate mult si stie si mai mult. Toate acestea le-am ignorat, pretinzand ca trecutul e intunecat si trebuie sa il uitam si sa privim spre un viitor promitator. Au fost lucruri bune si pe vremea comunismului, alaturi de multa suferinta si multe porcarii, au fost lucruri si mai bune inainte, si da, am suferit mult. Dar daca toate acestea le lasam deoparte si incercam sa cosntruim de la 0, suntem condamnatiu nu doar sa facem aceleasi greseli, sa le repetam, ba mai mult, sa compromitem potentialul creativ, viata, libertatea si integritatea a generatii intregi de oameni. ne-am grabit sa privim inainte si nu am privit in jos, ne-am impiedicat si am cazut si continuam sa pretindem ca privirea inainte e cea importanta, desi ne taram, in loc sa ne ridicam, sa studiem trecutul si sa planuim un viitor care sa se muleze pe ceea ce suntem noi, pe ceea ce ne defineste pe noi ca natiune.
Ar mai fi multe, foarte multe de spus,dar dupa cum spuneam, entuziasmul mi-a cam trecut si am de lucru acum, dar tineti minte ca fiecare ditnre noi putem contribui, si trebuie sa contribuim la ceea ce vrem Romania sa fie, ceea ce ar trebui sa fie.
De ce sfertul academic ? Pentru ca se pare ca doar in jur de 20% care nu e nici macar un sfert din 100% au votat cu candidatul unu partid istoric, cu candidatul unui partid cu oameni de valoare, oamen icare 4 ani de zile au lucrat la marirea transparenta a pensiilor in asa fel incat sa nu dea nici mai mult nici mai putin decat e nevoie si decat se poate da, care au preferat sa stranga putin cureasa si sa nu se bage in imprumuturi care ne baga si mai mult in rahat. Pentru ca se pare ca doar un sfert vad lucrurile astea, doar un sfert stiu ca partidele istoriuce sunt importante pentru ca au o oarecare continuitate.
De ce l-am sustinut pe Antonescu la alegeri ? Pentru ca Tariceanu, care e din acelasi partid cu el a facut ceva pentru tara asta si chiar daca Base i-a bagat bete in roate constant, nu s-a lasat trans in jos. Pentru ca PNL e partid istoric si pentru ca au oameni de valoare, si nu toti dintre ei si-ar da sufletuk diavolului pontru 10.000 de euro sau pentru niste promisiuni, cum au facut-o niste lasi si niste neseriosi care au trecut la PDL duipa ce au primiut vot de incredere de la populatie ca parlamentari. Deh, fiecare partid are oile negre, si fiecare politician e corupt. Dar atata timp cat coruptia nu guverneaza aspura interesului national, cred ca putem sa traim cu ideea ca peste tot in politica e coruptie dar nu depaseste limitele.
De ce am sustinut parlamentul bicameral si chiar marirea, nu diminuarea numarului de parlamentari ? Am spus mai sus.
In plus, la toate intrebarile de mai sus adaug faptul ca cat de cat m-am documentat si nu am luat de bun ce se zice la TV sice incearca sa imi bage pe gat niste manipuanti, fara sa im idea motive concrete sa ii cred. Si ca raspuns final, Dumnezeu sa ne ajute!
Trebuie sa ma pronunt in ceea e priveste alegerile ce tocmai s-au incheiat, si vreau sa imi spun parerea sincera, intr-un mod deschis, pentru ca m-am saturat sa tac. Se vede ca lumea lupta, se vede ca multi vor o schimbare, dar nimeni nu face ceva concret in privinta asta, toata lumea asteapta de la ceilalti sa fac, si toti impreuna de la clasa politica. Pentru mine, lucrurile au devenit destul de simple, si am sa organizez ceea ce urmeaza ca un mini-DEX cu definitii pentu ca e cel mai simplu mod. Repet, ce e mai jos e parerea mea exclusiva, si imi rezerv drepturile de a o considera in mod general valabil, in lipsa unor argumente solide si verticale care sa o combata.
1. Clasa politica in Romania - o adunatura de asa-zisi politicieni care se lupta pentru putere si nu pentru a face ceva pentru tara in care traiesc si pentru cetatenii ei. Odata ajunsi la putere, coruptia se instaleaza in mintea lor si in foarte multe cazuri, din pacate, si in inima lor, si nimic nu mai conteaza in afara de interesele proprii si eventual a celor din jur care contribuie la mentinerea lor puterere, atata timp cat ei sunt pioni care pot contribui. Caci, evident, dupa ce nu mai au influente, nu mai sunt buni de nimica si pot fi extirpati. Exemplu in acest sens il constituie PNTCD care a ajuns un partid istoric ignorat complet in scena politica romaneasca, pentru ca n-a mai avut nimeni nevoie de el. Nici macar din respect pentru istoria nationala nu au fost interese in acest sens. Nu e singurul exemplu, iar acest lucru se intampla si la nivel de individ nu doar la nivelde partid. Asa se face ca, o groaza de partide se nasc si dispar, partidele nu mai au doctrine, nici cele care au ramas nu mai au o doctrina concreta, ce sa mai vorbim de politicieni care sa creada intr-o eventuala doctrina. Si, tot asa se face, ca membrii de partide migreaza de la un partid la altul fara nesimtire si fara respect fata de populatie - a se vedea cazurile de migrare din PNL in PDL acum cateva saptamani, pe fondul necesitatii acordarii votului de incredere unuia si aceluiasi guvern care fusese demis. Ca deh, ce conteaza ca oamnii au votat un anumit om dintr-un anumit partid, ca sa ii reprezinte in parlament.
2. Sondaje de opinie, exit poll - niste denumiri generice pentru niste numere bine gandite si puse la punct, selectionate cu atentie pentru diferite partide sau persoane, menite sa influenteze si sa manipuleze opinia publica, sa spele creierele si sa impuna anumite opinii chiar daca ele, in sine, nu corespund realitatii dinaintea spalarii de creiere. Chiar daca diferitele sondaje provin de la diferite firme, comandate de diferite televiziuni, si de difrite partide politice, aceste sondaje nu sunt deloc de incredere pentru ca deh, nu e greu sa trimiti niste copilasi galben de grasi, nesatui unii care cauta joburi sa poata supravietuii in orasele universitare in care studentii sigur ca nu sunt sustinuti in facultati ca in alte tari, in cele civilizate, si trebuie saraci isa isi castige un ban xca sa poata plati caminul sau chiria. Si altii, care din diferite motive dar motive cunoscute (tati are relatii si eu trebuie sa mi le mentin, partidul mi-a promis loc de munca la terminarea facultatii, etc.), toti insa mergand cu formularele care vor fi completate in zone bine definite de simpatizanti al unui partid sau altul, functie de cine a comandat sondajul, casa iasa anumite procente. Long story short, sondajele nu sunt relevante deloc, dar daca toate sondajele din atatea surse zic cifre asemanatoare, la fel si exit poll-ul, cine mai pune la indoiala numaratoarea voturilor in sine ? Cate voturi pot fi anulate la numaratoare, cine sunt cei care numara, cata incredere putem avea in ei ? Cine a votat de mai multe ori, cata incredere putem avea ca cei chestionati spun 100% ce au voitat sau ce intentii au ? Personal, de 10 ani de cand votez, nu mi s-a intamplat niciodata in viata mea sa ma intrebe cineva la eisirea de la urne cu cine am votat. Spuneti ce vreti, dar eu nu cred in sondaje. Dar cre ca pot fi manipulate, si cred ca lumea capata incredere ca deh, atatea surse diferite confirma, si atunci numaratoarea in sine nu mai prea conteaza.
3. Parlament - institutie a statului care mai nou e compromisa pentru ca nu da voturile pe care vrea marele conducator iubit sa le dea, si astfel e compromis si trebuie redus numarul de parlamentari. De ce 1 singura camera ? Nu stiu, nu ma pricep tehnic, dar stiou ca simpaticu nostru Boculet avea ceva lucrare de doctorat in care sustinea parlamentul cu 2 camere si necesitatea acestuia, iar acum ca "tati" vrea una, trebe sa facem una. Nu mai conteaza lucrarea de doctorat. Sau n-ati scris-o singur domnule Boc ? De ce mai putini parlamentari ? Pentru ca cu cat sunt mai putini, e mai usor sa castigi in lupta cu ei. De fapt, cu cat sunt mai multi, cu atat e mai greu sa le impui o decizie, fie ea venita de la guvern ca si sistem, de la anumiti minsitrii, de la prim ministru - pentru ca oricum vine dintr-un singur loc, si il stim toti: marele conducator iubit si salvator de tara.
4. Istoria romanilor - o poveste lunga si plictisitoare care pentru nimeni nu mai prezinta interes. Bine zicea cine zicea, ca acel popor care nu isi cunoaste istoria e condamnat sa o repete. Pentru ca asta facem. Sistemul de invatatmant e sub orice critica, nu mai cunoaste nimeni istorie sau si daca cunoaste, nu intereseaza pe nimeni sa o puna in valoare, sa avem o continuitate istorica, sa ne mandrim cu partile bune din trecut sisa invatam din cele mai putin bune. Nu, ignoram complet istoria pe care o avem si facem ce vrem, ce ne dicteaza mama Europa, dizolvandu-ne astfel integritatea istorica si omogenizand-o pe cea isterica. Nu conteaza ce partide au fost atunci, ce doctrine aveau, improtant e ce e acum. Suntem in 2009, trebuie sa privim spre viitor nu spre trecut. De acord, dar partidele istorice, traditia pe care o avem, valorile noastre ca natiune, oamenii de prestigiu care au facut ceva pentru Romania candva, care au murit in lagare aparand-o si aparandu-i principiile sanatoase, care au facut din Bucuresti Micul Paris candva, oameni care au aratat ca Romania poate mult si stie si mai mult. Toate acestea le-am ignorat, pretinzand ca trecutul e intunecat si trebuie sa il uitam si sa privim spre un viitor promitator. Au fost lucruri bune si pe vremea comunismului, alaturi de multa suferinta si multe porcarii, au fost lucruri si mai bune inainte, si da, am suferit mult. Dar daca toate acestea le lasam deoparte si incercam sa cosntruim de la 0, suntem condamnatiu nu doar sa facem aceleasi greseli, sa le repetam, ba mai mult, sa compromitem potentialul creativ, viata, libertatea si integritatea a generatii intregi de oameni. ne-am grabit sa privim inainte si nu am privit in jos, ne-am impiedicat si am cazut si continuam sa pretindem ca privirea inainte e cea importanta, desi ne taram, in loc sa ne ridicam, sa studiem trecutul si sa planuim un viitor care sa se muleze pe ceea ce suntem noi, pe ceea ce ne defineste pe noi ca natiune.
Ar mai fi multe, foarte multe de spus,dar dupa cum spuneam, entuziasmul mi-a cam trecut si am de lucru acum, dar tineti minte ca fiecare ditnre noi putem contribui, si trebuie sa contribuim la ceea ce vrem Romania sa fie, ceea ce ar trebui sa fie.
De ce sfertul academic ? Pentru ca se pare ca doar in jur de 20% care nu e nici macar un sfert din 100% au votat cu candidatul unu partid istoric, cu candidatul unui partid cu oameni de valoare, oamen icare 4 ani de zile au lucrat la marirea transparenta a pensiilor in asa fel incat sa nu dea nici mai mult nici mai putin decat e nevoie si decat se poate da, care au preferat sa stranga putin cureasa si sa nu se bage in imprumuturi care ne baga si mai mult in rahat. Pentru ca se pare ca doar un sfert vad lucrurile astea, doar un sfert stiu ca partidele istoriuce sunt importante pentru ca au o oarecare continuitate.
De ce l-am sustinut pe Antonescu la alegeri ? Pentru ca Tariceanu, care e din acelasi partid cu el a facut ceva pentru tara asta si chiar daca Base i-a bagat bete in roate constant, nu s-a lasat trans in jos. Pentru ca PNL e partid istoric si pentru ca au oameni de valoare, si nu toti dintre ei si-ar da sufletuk diavolului pontru 10.000 de euro sau pentru niste promisiuni, cum au facut-o niste lasi si niste neseriosi care au trecut la PDL duipa ce au primiut vot de incredere de la populatie ca parlamentari. Deh, fiecare partid are oile negre, si fiecare politician e corupt. Dar atata timp cat coruptia nu guverneaza aspura interesului national, cred ca putem sa traim cu ideea ca peste tot in politica e coruptie dar nu depaseste limitele.
De ce am sustinut parlamentul bicameral si chiar marirea, nu diminuarea numarului de parlamentari ? Am spus mai sus.
In plus, la toate intrebarile de mai sus adaug faptul ca cat de cat m-am documentat si nu am luat de bun ce se zice la TV sice incearca sa imi bage pe gat niste manipuanti, fara sa im idea motive concrete sa ii cred. Si ca raspuns final, Dumnezeu sa ne ajute!
joi, 5 noiembrie 2009
Teoria scobitului in nas
Rasfoind dupa una alta pe Internet (va dati seama daca peste subiecte de genul asta am dat, dupa ce puteam rasfoi :P) am dat peste cea mai filozofica - cred - intrebare pusa vreodata de cineva inainte si dupa Hamlet. A fi sau a nu fi este relativ, conform teoriei lu' nenea Einstein. Insa scobirea in nas nu este deloc relativa si e o intrebare asupra careia ar merita cu totii sa ne rezervam timpul de a medita, macar o data pe saptamana.
De fapt, cred ca totul porneste de la o mare scobitura in nas. Acel "big bang" precum a fost botezat de catre stiinta, este - nu-i asa ? - sau tinde a fi, decat o mare scobitura in nas. In continuare, atomul. Atomul este definit in chimie ca fiind "cea mai mica particula dintr-o substanta care nu mai poate fi fragmentata prin procedee chimice obisnuite". Totusi, insa, avand la baza scobirea in nas el poate fi fragmentat prin procedee chimice sau chiar fizice neobisnuite. Vorbim aici despre reversibilitatea scobitului in nas...
Mergand mai departe, apar celulele, organismele vii, pestii, pasarile, animalele, omul. Si ce face omul ? Ati ghicit, se scobeste in nas! Cred ca aceasta manifestare e modul omului de a tinde spre absolut, a intelege stiintific cum a aparaut lumea pe Pamant :).
Iar pentru cei care vor intr-adevar senzatii tari, puteti citi aici o teorie completa a mucului. Aberatiile lasandu-le deoparte, postul initial de la care a pornit articolul meu m-a dat gata, atata de simplu si toptusi atat de profund :P. E intrebarea care ramane deschisa si la mine pe blog si care cred ca ne-ar face sa intelegem multe din scenariile ce se invart in jurul nostru, pe toate planurile existente - social, politic, folozofic, economico-financiar, etc.:
Cine se scobeste in nas ? As adauga si de ce, dar cred ca devine mult prea filozofic :P
De fapt, cred ca totul porneste de la o mare scobitura in nas. Acel "big bang" precum a fost botezat de catre stiinta, este - nu-i asa ? - sau tinde a fi, decat o mare scobitura in nas. In continuare, atomul. Atomul este definit in chimie ca fiind "cea mai mica particula dintr-o substanta care nu mai poate fi fragmentata prin procedee chimice obisnuite". Totusi, insa, avand la baza scobirea in nas el poate fi fragmentat prin procedee chimice sau chiar fizice neobisnuite. Vorbim aici despre reversibilitatea scobitului in nas...
Mergand mai departe, apar celulele, organismele vii, pestii, pasarile, animalele, omul. Si ce face omul ? Ati ghicit, se scobeste in nas! Cred ca aceasta manifestare e modul omului de a tinde spre absolut, a intelege stiintific cum a aparaut lumea pe Pamant :).
Iar pentru cei care vor intr-adevar senzatii tari, puteti citi aici o teorie completa a mucului. Aberatiile lasandu-le deoparte, postul initial de la care a pornit articolul meu m-a dat gata, atata de simplu si toptusi atat de profund :P. E intrebarea care ramane deschisa si la mine pe blog si care cred ca ne-ar face sa intelegem multe din scenariile ce se invart in jurul nostru, pe toate planurile existente - social, politic, folozofic, economico-financiar, etc.:
Cine se scobeste in nas ? As adauga si de ce, dar cred ca devine mult prea filozofic :P
miercuri, 15 iulie 2009
Ce e criza ?
Am primit o poveste drăguţă despre criză care vreau s-o împărtăşesc cu ci interesaţi. Enjoy!
August, un mic oraş de pe Riviera, sezonul principal, ploua. Oraşului e gol.
Toata lumea are datorii şi trăieste pe credit.
Din fericire, un avocat rus bogat intra intr-unul din hoteluri. Cere o camera, pune 500 de euro pe masa si se duce sa vada camera.
Seful hotelului ia banii şi se duce la măcelar să isi plateasca datoria.
Macelarul ia banii si fuge la taietorul de porci sa isi rezolve cu datoriile.
Taietorul de porci ia banii la randul lui si merge la funrizorul principal sa isi plateasca datoriile.
Acesta ia banii si i-i da la prostituata la care acesta mergea mereu pe credit.
Prostituata vine la seful hotelului si ii plateste datoriile pentru orele petrecute in camerele de hotel.
Tocmai in acest moment revine rusul la receptie, spune ca nu ii place camera, ia banii si pleaca.
Nimeni nu ca castigat nimica din aceasta, dar toti locuitorii orasului au ramas fara datorii si privesc din nou increzatori in viitor.
Concluziile le trage fiecare...e un pic trasă de păr toată povestea dar în esenţă, în ceea ce ne priveşte pe noi consumatorii de rând, mi s-a părut o explicaţie super.
August, un mic oraş de pe Riviera, sezonul principal, ploua. Oraşului e gol.
Toata lumea are datorii şi trăieste pe credit.
Din fericire, un avocat rus bogat intra intr-unul din hoteluri. Cere o camera, pune 500 de euro pe masa si se duce sa vada camera.
Seful hotelului ia banii şi se duce la măcelar să isi plateasca datoria.
Macelarul ia banii si fuge la taietorul de porci sa isi rezolve cu datoriile.
Taietorul de porci ia banii la randul lui si merge la funrizorul principal sa isi plateasca datoriile.
Acesta ia banii si i-i da la prostituata la care acesta mergea mereu pe credit.
Prostituata vine la seful hotelului si ii plateste datoriile pentru orele petrecute in camerele de hotel.
Tocmai in acest moment revine rusul la receptie, spune ca nu ii place camera, ia banii si pleaca.
Nimeni nu ca castigat nimica din aceasta, dar toti locuitorii orasului au ramas fara datorii si privesc din nou increzatori in viitor.
Concluziile le trage fiecare...e un pic trasă de păr toată povestea dar în esenţă, în ceea ce ne priveşte pe noi consumatorii de rând, mi s-a părut o explicaţie super.
duminică, 28 iunie 2009
Michael, undeva pe urmele lui Elvis
Ok. Trebuie să postez şi eu ceva despre Michael Jackson, care a murit într-un moment care nu putea fi mai prost, cu atâtea griji şi probleme peste tot în lume, cine s-ar fi aşteptat. Eu...sunt un fan Michael. Ca, probabil, pesre 90% din generaţia mea, care l-am prins pe Michael în perioada sa de glorie, care am văzut isteriile ieţite din comun de la concertul din 1992 de la Bucureşti, sau unii chiar le-au trăit. Sunt u nfan, nu cred că aş fi leşinat să dau vreodată mâna cu el, dar apreciez creaţia lui, textele pieselor mi se par gândite nu doar trântite acolo, să fie, cum se face azi. Linia melodică a pieselor a fost pe vremea aceea mai mult decât inovaţie, asta împreună cu vocea pe care nu mulţi negrii o au, pentru că să nu uităm, majoritatea artiştilor de culoare au o voce impecabilă. Tot ce a avut şi l-a definit pe artistul Michael Jackson în lucrările lui a fost unic: vocea, dansul, punerea în scenă, combinarea lor, etc.
Sigur, isteriile şi leşinările de şla concertele lui mi s-au părut puţin aberante, dar pentru noi ,care tocmai scăpasem din temniţele comunismului, concertul lui M. cu siguranţă a fost - vorba lui Al Pacino - ca prima înghiţitură de vin după ce tocmai ai traversat deşertul. A fost o gură de aer curat, mult mai mult probabil decât pentru ţările libere, deschise.
Am aflat într-un mod ciudat de moartea lui M.J., dintr-un ziar suedez pe care am văzut titlu mare "Michael Jackson Död". M-am gândit că cine şti ce-o fi însemnând "Död", am aflat ulterior. Sincer să fiu, nu m-am aşteptat să răsară fanii cu mesaje, ca ciupercile după ploaie. Dar m-am bucurat că încă mai există fani Michale Jackson, care s-ar fi bucurat să îl vadă în concertele ce ar fi trebuit să urmeze.
L-am perceput pe M.J. în ultimii ani ca un cântăreţ care se zbate să ajungă din nou pe locuri fruntaşe în topuri, să îl iubească lumea mai mult decât ca pe orie alt cântăreţ. Disperat să fie ce era cândva. Din păcate, disperarea nu l-a ajutat prea mult. Naturaleţea şi adaptarea la nouile vremuri l-ar fi ajutat mult mai mult, iar pentru asta avem un exemplu viu - Madonna, care a reuşit să se reintegreze într-o lume a muzicii nouă, o lume diferită de lumea adolescenţei ei, dar totuşi, o lume care o apreciază. Sigur, ca artistă e alta, muzoca ei e alta. Dar acel "personal touch" e acelaşi. Iar Michael n-a înţeles asta, după părerea mea. El a vrut lumea să vină să asculte "Thriller" şi "Black or White" şi să nu vrea ceva nou. Deşi, pe de altă parte a văzut că adaptarea i-a adus succese noi ("Blood on the Dancefloor", "HIStory (Tony Moran Mix)"). Au fost vremuri frumoase. De concertul din 1996 nu ţin minte mare lucru, din câte am văzut a fost primit frumos şi atunci.
O altă mare greşală, după părerea mea, pe care a făcut-o M.J. a fost nu şi-a ştiut administra prorpiile averi. Cred că i s-a urcat la cap propria faima mai mult decât trebuie, a murit îngropat în datorii, din care nu mai ştia cum să iasă. Prin ştiri am citit că seria de concerte ce avea să urmeze l-ar fi ajutat parţial.
Dar cea mai mare greşală pe care făcut-o, după părerea mea, a fost seria de operaţii de depigmentare care i-au făcut mai mult rău decât lui Elvis Presley drogurile. Cred că de aici, o serie de alte probleme de sănătate care i-au îngreunat viaţa, cariera, şi se pare că i-au adus moartea.
Multe generaţii au avut muzica lui M.J. ca sursă de inspiraţie, ca material de cover, şi multe vor mai avea încă. A avut partea lui de vină în propriul destin, dar pe de altă parte se vede cât de materială e lumea în care trăim. Cât timp a fost apreciat şi a produs bani, l-au vânat case de discuri, o groază s-au îmbogîţit pe spatele lui. De la corporaţii la firme mici, oameni care au lucrat cu sau pentru el, direct sau indirect. Iar mai târziu, după ce faima s-a mai diminuat, luea l-a cam uitat. Îmi aduc aminte de cursul de Intelgienţă Artificială din facultate, unde defineau inteligenţa umană ca fiind capacitatea individului de-a se adapta la un mediu în continuă schimbare. Nu ştiu dacă e sau nu adevărat, dar M.J. cu siguranţă n-a avut această capacitate. S-a supraestimat şi n-a ştiut să se oprească. A avut nişte aşi frumoşi în mânecă, şi n-a ştiut să şi-i joace.
Cât despre titlul articolului, acelaşi final tragic l-a avut şi Elvis Presley, doar că Elvis ar mai fi avut o şansă dacă renunţa la droguri. Dar ca idee, amândoi au sfârşit cam la fel. Singuri, trişti şi neîmpliniţi. Nu degeaba se spune că omul ce şi-o face cu mâna lui :)... Frank Sinatra, de exemplu, a fost apreciat până în ultimii ani, îmi aduc aminte de My Way cântată la aniversarea de 80 de ani, ca să aflu puţin după că a murit. Nu degeaba se spune, că fiecare vârstă are frumuseţea ei. ori, dacă te mutilezi în aşa hal, cum o să te perceapă copiii tăi ? Toate au vremea lor, şi Michael n-a putut trece peste faptul că s-a încehiat, probabil, perioada când avea energia de a susţine un concert de câteva ore. Sau poate că nu s-ar fi încheiat dacă erau altele condiţiile, dacă omul M.J. era mai deschis la schimbare şi mai matur. Cineva zicea, nu mai reţin cine, "calitatea vieţii nu e definită de durata ei ci calitatea a ceea ce faci în viaţă".
Ei ce să facem, asta e. Om trăi şi-om vedea. Totuşi, pe mine mă întristează când oamenii sunt atât de orgolioşi încât nu se pot adapta chiar deloc la o schimbare, când îşi fac rău cu mâna lor şi dacă vrei să îi ajuţi te mai şi reped, să nu te bagi în viaţa lor. Nu e vorba doar de artiştii pe care i-am menţionat aici, ci în general de oameni care nu au o viaţă echilibrată, îşi fac rău într-un mod sau altul şi apoi se plâng că le merge rău. Şi dacă vrei să îi ajuţi, poate te alegi şi cu o mamă de bătaie.
În continuare vă propun câteva piese, preferatele mele ale lui M.J, care nu au nici o legătură cu numărul de vânzări, discuri de platină, aur, alamă sau plastic, sau alte măgării, ci pur şi simplu piese care mie mi-au plăcut. Enjoy!
#10 (din păcate n-am găsit originalul :()
#9
#8 (de fapt varianta originala de pe album, cea clasică, îmi place mai mult)
#7
#6
#5
#4
#3
#2
#1 (yeah, this is my absolute favorite :D)
Sigur, isteriile şi leşinările de şla concertele lui mi s-au părut puţin aberante, dar pentru noi ,care tocmai scăpasem din temniţele comunismului, concertul lui M. cu siguranţă a fost - vorba lui Al Pacino - ca prima înghiţitură de vin după ce tocmai ai traversat deşertul. A fost o gură de aer curat, mult mai mult probabil decât pentru ţările libere, deschise.
Am aflat într-un mod ciudat de moartea lui M.J., dintr-un ziar suedez pe care am văzut titlu mare "Michael Jackson Död". M-am gândit că cine şti ce-o fi însemnând "Död", am aflat ulterior. Sincer să fiu, nu m-am aşteptat să răsară fanii cu mesaje, ca ciupercile după ploaie. Dar m-am bucurat că încă mai există fani Michale Jackson, care s-ar fi bucurat să îl vadă în concertele ce ar fi trebuit să urmeze.
L-am perceput pe M.J. în ultimii ani ca un cântăreţ care se zbate să ajungă din nou pe locuri fruntaşe în topuri, să îl iubească lumea mai mult decât ca pe orie alt cântăreţ. Disperat să fie ce era cândva. Din păcate, disperarea nu l-a ajutat prea mult. Naturaleţea şi adaptarea la nouile vremuri l-ar fi ajutat mult mai mult, iar pentru asta avem un exemplu viu - Madonna, care a reuşit să se reintegreze într-o lume a muzicii nouă, o lume diferită de lumea adolescenţei ei, dar totuşi, o lume care o apreciază. Sigur, ca artistă e alta, muzoca ei e alta. Dar acel "personal touch" e acelaşi. Iar Michael n-a înţeles asta, după părerea mea. El a vrut lumea să vină să asculte "Thriller" şi "Black or White" şi să nu vrea ceva nou. Deşi, pe de altă parte a văzut că adaptarea i-a adus succese noi ("Blood on the Dancefloor", "HIStory (Tony Moran Mix)"). Au fost vremuri frumoase. De concertul din 1996 nu ţin minte mare lucru, din câte am văzut a fost primit frumos şi atunci.
O altă mare greşală, după părerea mea, pe care a făcut-o M.J. a fost nu şi-a ştiut administra prorpiile averi. Cred că i s-a urcat la cap propria faima mai mult decât trebuie, a murit îngropat în datorii, din care nu mai ştia cum să iasă. Prin ştiri am citit că seria de concerte ce avea să urmeze l-ar fi ajutat parţial.
Dar cea mai mare greşală pe care făcut-o, după părerea mea, a fost seria de operaţii de depigmentare care i-au făcut mai mult rău decât lui Elvis Presley drogurile. Cred că de aici, o serie de alte probleme de sănătate care i-au îngreunat viaţa, cariera, şi se pare că i-au adus moartea.
Multe generaţii au avut muzica lui M.J. ca sursă de inspiraţie, ca material de cover, şi multe vor mai avea încă. A avut partea lui de vină în propriul destin, dar pe de altă parte se vede cât de materială e lumea în care trăim. Cât timp a fost apreciat şi a produs bani, l-au vânat case de discuri, o groază s-au îmbogîţit pe spatele lui. De la corporaţii la firme mici, oameni care au lucrat cu sau pentru el, direct sau indirect. Iar mai târziu, după ce faima s-a mai diminuat, luea l-a cam uitat. Îmi aduc aminte de cursul de Intelgienţă Artificială din facultate, unde defineau inteligenţa umană ca fiind capacitatea individului de-a se adapta la un mediu în continuă schimbare. Nu ştiu dacă e sau nu adevărat, dar M.J. cu siguranţă n-a avut această capacitate. S-a supraestimat şi n-a ştiut să se oprească. A avut nişte aşi frumoşi în mânecă, şi n-a ştiut să şi-i joace.
Cât despre titlul articolului, acelaşi final tragic l-a avut şi Elvis Presley, doar că Elvis ar mai fi avut o şansă dacă renunţa la droguri. Dar ca idee, amândoi au sfârşit cam la fel. Singuri, trişti şi neîmpliniţi. Nu degeaba se spune că omul ce şi-o face cu mâna lui :)... Frank Sinatra, de exemplu, a fost apreciat până în ultimii ani, îmi aduc aminte de My Way cântată la aniversarea de 80 de ani, ca să aflu puţin după că a murit. Nu degeaba se spune, că fiecare vârstă are frumuseţea ei. ori, dacă te mutilezi în aşa hal, cum o să te perceapă copiii tăi ? Toate au vremea lor, şi Michael n-a putut trece peste faptul că s-a încehiat, probabil, perioada când avea energia de a susţine un concert de câteva ore. Sau poate că nu s-ar fi încheiat dacă erau altele condiţiile, dacă omul M.J. era mai deschis la schimbare şi mai matur. Cineva zicea, nu mai reţin cine, "calitatea vieţii nu e definită de durata ei ci calitatea a ceea ce faci în viaţă".
Ei ce să facem, asta e. Om trăi şi-om vedea. Totuşi, pe mine mă întristează când oamenii sunt atât de orgolioşi încât nu se pot adapta chiar deloc la o schimbare, când îşi fac rău cu mâna lor şi dacă vrei să îi ajuţi te mai şi reped, să nu te bagi în viaţa lor. Nu e vorba doar de artiştii pe care i-am menţionat aici, ci în general de oameni care nu au o viaţă echilibrată, îşi fac rău într-un mod sau altul şi apoi se plâng că le merge rău. Şi dacă vrei să îi ajuţi, poate te alegi şi cu o mamă de bătaie.
În continuare vă propun câteva piese, preferatele mele ale lui M.J, care nu au nici o legătură cu numărul de vânzări, discuri de platină, aur, alamă sau plastic, sau alte măgării, ci pur şi simplu piese care mie mi-au plăcut. Enjoy!
#10 (din păcate n-am găsit originalul :()
#9
#8 (de fapt varianta originala de pe album, cea clasică, îmi place mai mult)
#7
#6
#5
#4
#3
#2
#1 (yeah, this is my absolute favorite :D)
vineri, 8 mai 2009
Zambeste, pentru ca n-ai nici un motiv sa n-o faci :)
Din aceeaşi categorie cu filmuleţul postat mai devreme sub titlul "Validation", am rămas din nou plăcut impresionat de faptul că totuşi, cu atâtea probleme cu care ne confruntăm acum, lumea nu se uită doar la drame, nu citeşte doar ştiri despre catastrofe, crime, violuri, crize şi hoţii, nu ascultă doar muzică ce ţine de anumite doctrine, nu e - în definitiv, doar egocentrică. Vă las să vedeţi la ce mă refer. Have phun!
miercuri, 8 aprilie 2009
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
Deşi am trecut şi eu prin perioada rock din viaţa mea, prin care treceau mulţi pe vremea aceea, nu pot să spun ca sunt un cunoscător autentic al muzicii rock. Totuşi, zilele astea, cum solistul trupei Iris a fost operat, m-am tot gîndit şi eu la trupa Iris şi la cît de mare e amprenta lor pe generaţii întregi, chiar dacă nu toţi sunt fani inrăiţi. Totuşi, trupa Iris a spus multe în muzica românească şi sunt convins că va mai spune multe şi de acum încolo. Şi aşa, gugălind pe youtube am ajuns şi la trupa Cargo, care are cîteva piese pe care le ascultam în acea perioada de care spuneam mai sus. Şi stăteam şi mă gîndeam, că nu se compară Cargo de acum cu Cargo de pe vremea aceea. Vocea lui Ovidiu Ioncu ramîne inconfundabila şi atît. Nimic mai mult. Mă întrebam, oare ce mai face nenea Ioncu, ca deh, totuşi, a fost vocalistul unei trupe destul de reuşite. Şi, ca să vezi, nenea Ioncu cică este zugrav in Australia. Zice el că se cîştiga incomparabil faţă de cît facea aici din muzică, îl cred :). Totuşi, chiar dacă şi zugrăvitul poate fi o artă în unele cazuri de excepţie, muzica totuşi, nu poate să se manifeste altfel, decît doar ca artă. E trist ca din motive financiare lumea trebuie să renunţe la artă, la frumos, in favoarea banului, pentru ca aparent aşa s-a întîmplat în cazul fostului vocalist al trupei Cargo. Şi stăteam şi mă gîndeam că, cu toate că se cam profită în orice domeniu de pe urma drepturilor de autor - muzica, filme, software - motiv pentru care a ajuns la un coeficient atît de mare pirateria, cazul trupei Cargo după mine e unul din puţinele cazuri în care pirateria şi-a spus şi ea cuvîntul. Unul din puţinele cazuri în care cred că şi pirateria a contribuit la vînzarile proaste pe care le aveau cei de la Cargo. În fine, ca să revin, mi-a făcut plăcere sa imi aduc aminte de adevărata trupă Cargo, iar pentru cei care sunt curioşi ce se mai aude de Ovidiu Ioncu, aici e un mic interviu via Skype (nu ştiu dacă e adevarat, dar nu văd de ce n-ar fi). Şi, ca să fie treaba făcută ca lumea :D, în continuare un mic remember. Enjoy!
miercuri, 4 februarie 2009
Validation
Am rămas surprins de un filmuleţ pe care l-am văzut acum cîteva zile - o adevărată lecţie de viaţă. Vă doresc vizionare plăcută
vineri, 30 ianuarie 2009
vineri, 2 ianuarie 2009
100% romanesc revine: 200% romanesc :)
La mulţi ani la toată lumea!
Circula mai demult un mass cum că ar fi indicat să cumpărăm cât mai multe produse româneşti. Şi am stat atunci şi am analizat puţin problema, şi m-am gândit că ar fi un lucru extraordinar de bun pe care l-am face, în primul rând pentru noi toţi, iar apoi pentru România care trece şi ea prin criza economică de care se tot vorbeşte, dar a căror efecte le putem totuşi ameliora puţin noi toţi, fiecare dintre noi, cumpărând produse româneşti cât de mult putem, evident, acolo unde calitatea e comparabilă cu ceea ce am cumpăra de obicei din import.
Apoi, am scris un mic articol aici dar care din păcate nu a avut succes prea mare, evident şi din cauză că nu m-am chinuit eu prea mult să-i fac reclamă :).
Dar după ce am citit un alt articol pe blogul lui Agkelos, m-am simţit enorm de bine când am văzut că nu sunt singur şi că mulţi gândesc la fel (era evident din mass, dar totuşi, trebuie şi aplicat de către fiecare dintre noi, nu doar trimis un mass). Mai mult, articolul în cauză e mult mai complet şi îl recomand cu căldură tuturor celor interesaţi, şi celor neinteresaţi dar care vor să devina :).
Aşadar, fără prea multe vorbe, articolul de care spuneam poate fi citit aici şi în continuare susţin cumpărarea produselor româneşti atât cât se poate, fără a "ne lua singuri de la gură" evident, ca să zic aşa :).
Circula mai demult un mass cum că ar fi indicat să cumpărăm cât mai multe produse româneşti. Şi am stat atunci şi am analizat puţin problema, şi m-am gândit că ar fi un lucru extraordinar de bun pe care l-am face, în primul rând pentru noi toţi, iar apoi pentru România care trece şi ea prin criza economică de care se tot vorbeşte, dar a căror efecte le putem totuşi ameliora puţin noi toţi, fiecare dintre noi, cumpărând produse româneşti cât de mult putem, evident, acolo unde calitatea e comparabilă cu ceea ce am cumpăra de obicei din import.
Apoi, am scris un mic articol aici dar care din păcate nu a avut succes prea mare, evident şi din cauză că nu m-am chinuit eu prea mult să-i fac reclamă :).
Dar după ce am citit un alt articol pe blogul lui Agkelos, m-am simţit enorm de bine când am văzut că nu sunt singur şi că mulţi gândesc la fel (era evident din mass, dar totuşi, trebuie şi aplicat de către fiecare dintre noi, nu doar trimis un mass). Mai mult, articolul în cauză e mult mai complet şi îl recomand cu căldură tuturor celor interesaţi, şi celor neinteresaţi dar care vor să devina :).
Aşadar, fără prea multe vorbe, articolul de care spuneam poate fi citit aici şi în continuare susţin cumpărarea produselor româneşti atât cât se poate, fără a "ne lua singuri de la gură" evident, ca să zic aşa :).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)