"Trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi" (Farfuridi)

Având în vedere că mi-am exprimat opiniile înainte de alegeri, simt să continui acea exprimare ca să pot pune punct la un capitol care, în definitiv, e un perpetuum mobile atât în spaţiu cât şi în timp- Şi noi, cetăţenii de rând, nu vom avea vreodată un cuvânt de spus. Şi dacă îl vom avea, nu îl vom avea în cunoştinţă lucidă de cauză, nemanipulaţi, cu creierele nespălate sau perfect conţitenţi şi informaţi.

Politica e murdară peste tot în lume, problema nu e nici măcar cât de murdară e sau cine, are sunt centrele negre care o murdăresc. Problema e, cu politica, în definitiv, cât de bine le merge la cetăţeni şi unde se, sau cine stabileşte nivelul de viaţă al cetîţeanului de rând. Parctic, unde e limita dintre bun simţ şi murdărie. Până unde are politicianul voie să fure, dincolo de ce linie e inadminisibl să furi.

Iar în ceea ce priveşte votul democratic, regula de câştig a alesului cu 50% + 1 vot e pe cât de stupidă pe atât de nerealistă. De ce ? În primul rând pentru că în orice sistem, între teorie şi practică există o marjă de eroare în practică, faţă de teorie. Cu atât mai mult cu cât acel sistem e coordonat de oameni, ceea ce întotdeauna e. Sistemul ideal de vot e acela în care intri în cabina de votare cu o carte de alegător sau buletinul, îl introduci într-un fel de calculator, apoi votezi "online" -- pentru că tot e atât de popular termenul, ţi se pune un semn pe cartea de alegător care să nu mai poată fi falsificat ,i gata. Ai votat. Eh, la noi nu se poate pentru că se fură la greu şi niciunul din partidele politice nu are interesul unui vot electronic, care de altfel deja funcţionează în majoritatea ţărilor deocratice.

O altă alternativă, dacă tot avem atât de muşţi specialişti IT în ţară (care n-au plecat afară!) şi am decis totuşi să nu folosim votul electronic, una extrem de simplă. Care candidat ia mai multe voturi în judeţ, toate voturile din acel judeţ corect exprimate şi validate i se atribuie ccandidatului care a obţinuit majoritate în acel judeţ. Astfel, probabilitatea să se ajungă la mai puţin de 0.5 diferenţă de procentak între candidaţi scade mult către 0. Sigur, veţi zice - nu foarte democratic - cum adică să atribui votul meu altui candidat dacă eu nu am votat cu el. Eh, atunci când lumea va vota pe premise concrete, după ce s-a documentat şi a citit despre unul sau altul, în cunoştinţă de cauză şi neinfluenţată de campanii, cadouri, bani, presă şi media, emoţional sau prin oprice alte mijloace: da. Atunci acest scenariu va pica. Dar până atunci, într-o ţară în care se fraudează alegerile masiv şi cât se poate de pe faţă, nu cred că se pune problema ca un 0.5%, 70.000 de voturi chiar să facă diferenţa, cu atât mai mult cu cât nimic nu e automatizat şi chiar dacă nu s-ar frauda marja de eroare din practică e şi mai evidentă. Eh, asta e, rămânem ignoranţi şi îi lăsăm pe alţii să îşi bată joc de noi, indiferent că e pitic pornografic, foşti securist infiltraţi in partide care se pretind democratice, sau oameni cât de cât cinstiţi dar care se lasă controlaţi de alţii. Pentru că, o fi votat lumea cu Băse că nu mai vrea să audă de Iliescu, dar si PD-ul e ramură din acealaşi former FSN. Şi jumătate de adevăr e mai rău decât o minciună.

Şi ca să inchei, am un oarecare respect aparte faţă de oamenii de afaceri din România care au făcut bani cu duiumul. Gen Dinu Patriciu, Ion Ţiriac sau S.O. Vântu. Sunt ca hackerii: au găsit o sucrgere în sistem şi au profitat de ea. N-avem decât să avem o constituţie bine pusă la punct, care să nu îţi permită să faci afaceri de acest gen. Sau care să te uşte de impozite proporţional cu suma. Dacă un hacker ţi-a intarat în sistem, nu îl poţi înviuni, atâta timp cât tu îţi lipeşti post-it-uri cu parole pe monitor sau nu iei măsuri minime de protecţie. Sigur, nu pot să am un respect adevărat pentru ei, dar ei sunt "living proves" cât e de compromis sistemul. Că ţipţeri de-ăştia care mai sar dintr-un partid în altu ca prostituatele pentru 'jde mii de euro, sau care mai vând un teren, mai ciugulesc câteva milioane de la o autostradă sau alta, se găsesc. Dar, totuşi, ca să face aşa sume imense de bani îţi trebuie puţină îndemânare şi şcoală.

Vreau să închei cu un citat din Sorin Ovidiu Vântu: "Prima criză şi singura criză autentică românească este criza morală. Ea le generează pe toate celelalte."

Deşi, nenea Iancu cred că e mult mai îndreptăţit să încheie un articol: "Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade." -- mda...îngrijorător e că citatul are vreo sută de ani.