luni, 22 noiembrie 2010

Space Jam!

miercuri, 22 septembrie 2010

Let's do it Romania

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Nein, mann!

A couple of days ago I clicked on a status of a friend of mine, and ever since I can't get this beat out of my head.

Laserkraft 3D - Nein Mann

The Real Nuclear Energy

Ever wondered where the song Kernkraft 400 by Zombie Nation ever got it's roots from ? Cause one thing is sure, it really rocked the clubs for a while back in the late 90s. Well, OK. The answer is "Stardust", the theme song of an 1984 Commodore64 amazing game called "Lazy Jones". So without any introduction, have fun!

Lazy Jones - Stardust


Zombie Nation - Kernkraft 400 (a.k.a. Nuclear Energy 400)


Zombie Nation - Kernkraft 400 (Sports Chant Stadium Remix) -- popular in the Northen America in sporting events for goals, home runs, and other celebrations


This is kind of it. The dance lesson is over, get back to work!

luni, 13 septembrie 2010

miercuri, 8 septembrie 2010

And so you code...

I would like to use this occasion to remind the world that there are not only architects, lawyers, salesmen, brokers, real estate agents and politicians in this world. There are also programmers. We do exist. And without us, achitects couldn't draw buildings, lawyers couldn browse the laws more easily then 40 years ago, salesmen couldn't take advantage of huge advertising help like The Internet, brokers couldn't email contracts to customers and get them virtually signed in seconds, real estate agents couldn't advertise a house with thousands of pictures from every possible angle, manager or politicians couldn't lie to people by photoshopping their every wrong word, look or move. Because they wouldn't have the software for it!
So please take 3 minutes and 28 seconds and hear us calling... :)



sâmbătă, 14 august 2010

The Lethal Mini Weapon is back

While some of us are struggling with problems starting from hurricanes, mass hunger, stupid politicians, too much work for to less of money and satisfaction, to existential issues, who we are, what are we doing here or what the actual word is (is bird the word ?), others occupy themselves with much interesting stuff, though dangerous from some points, like lethal mini weapons.

From Youtube, via Wonderhowto, here is what people do.

!ATTENTION! DO NOT TRY THIS AT HOME.

luni, 26 iulie 2010

Lilly Allen - Not Fair

Din când in când mi se pune pata pe câte o piesa mişto. Şi la fel cum săptămânile trecute fredonam Tu Vuo Fa L'Americano, azi am ajuns în sfârşit la Lilly Allen după ceva perioadă de vânat :D (cei care au probleme cu versurile, nu le ascultati ;)))


Enjoy!


sâmbătă, 3 iulie 2010

Să mai luăm o gură dă aier

Uite aci, o reclamă mişto, for the viewing pleasure. Enjoy!

duminică, 27 iunie 2010

Stai asa...

Care era intrebarea ? :-?

sâmbătă, 26 iunie 2010

What's an idea without a man ?

Coming home today from work, I was a little tired but not really sleep, so I turned on my computer (as I unfortunately usually do) and started to stumble around for stuff. Intersting things you find on this Internet today, I tell ya. Lots and lots - AND lots - of stuff about everything you can and cannot imagine. I wouldn't wonder if there are maybe 10 times more web pages on Internet then there are people on Earth. There are a little over 4 billion IPv4 addresses and they switched now to IPv6 addresses, probably because they run out of IPv4s. I should start my own web page, posting a thumbnail of a second in every pixel of it, see where itgets me in a few years. Wouldn't wanna know...

However, stumbling instead of jammin' as my ol' man Marley used to say, I got over an interesting quote on some probably old fella's nice designed web page, and it got me thinking. But first, I will quote the quote that raised me problems:

We are told to remember the idea, not the man. Because a man can fail. He can be killed and forgotten. But four hundred years later an idea can still change the world. I’ve witnessed firsthand the power of ideas. I’ve seen people kill in the name of them; and die defending them. But you cannot touch an idea, cannot hold it or kiss it. An idea does not bleed, it cannot feel pain, and it does not love. And it is not an idea that I miss, it is a man. A man who made me remember the fifth of November. A man I will never forget.
~V For Vendetta

So, I started thinking: is it really a man who counts, much rather then an idea ? Of course it is, a man can create ideas but ideas cannot creat man - only God can create man. But instead of fighting for God, we fight for ideas, defend them - sometimes even to death, we sacrifice freedom, beloved ones, life itself, for ideas that sometimes bring us redemption (case in which I guess the iea was rather the engine that kept us going then the scope itself) but most of the times they die as they were born, because other ideas will take their place. I don't think examples are really senseful here, so I'll skip the examples part. Coming to what I actually wanted to say, the quote seemed quite nice as it got me thinking. But then I asked myself: who is this guy ? Why is he quoting something like that ? Does he/she want to be liked by the website or it's content or design he/she has ? Does he/she have a name ? What does he/she believe in ? Why doesn't he/she post what they think, what they value in life ? But instead quote of something that says - not directly, it's true - that quotation has no value without it's creator.
What I think about quotes and ideas ? I think that if you quote something without understanding it's deepful meaning, you can directly not quote it anymore. You don't have to prove to others that you udnerstand a quote, that you value the person or what they've done in life so that their quotes became quite meaningful later on. You have to understand a quote, or an idea, for yourself. And it may not be a person's integrity or personality valuable, yet they may still have said things in their life that make perfect sense if you get the true meaning, but the rest of their creation can be toal bullshit. Still, for that single moment of revelation when they said a big thing that stayed on forever, that person is valuable even if the rest of their lifes they did bad things or meaningless things. And I'm talking about the creators of quotes, the creators of ideas right now, and not about the one who bring their ideas further.
I sometimes use quotes to better express myself, because they're getting quite handy sometimes. But if you don't understand the whole philosophy of a saying, of an idea, you don't understand anything. Big people said big things, but they also said stupid things maybe sometimes. Small people said smnall things, but they may have had moments of inspiration when they said big things. And then, what does an idea or a quote use for, if you don't get the meaning of it ? If you ask me, big or great people got there because of their beliefs, their way of life, their philosophy about things, and not by staying in a room thing of clever things after which to be remembered centuries further. And that is what counts. And then, a quote from such a person, a quote that we feel it has great value, is just a glimpse of what they've experienced in life, and it can encapsulate their whole life, but most of the time we are too closed-up to feel that.
So we need to unlearn all the crap we have gathered along our lives, all the meaningless things and stones we're wearing on our back, all the quotes we ever heard or read, all the ideas we ever fought for or believed, and look at ourself. Be conscious about what we do, about the way we live our lives, even about the ignorance we put most of the time in our actions, about why we find a quote meaningful, or about why we think an idea is great, and start filling forms with matter. It may be hard, it may get really crappy and hurtful, but as long as we don't give up and stay on the right track, leave aside hate, anger, anxiety, sadness, boredom, excessive speed in living life, ignorance and all there is more, we will never feel real happiness with our heart, not only with our mind.
Coming back to the original text, I liked the idea quoted there but when I saw the "like" link at the bottom of it, I thought: yeah, OK ... I like the idea but I don't knwo the person. I would really like to know the person.

Great bolg dude!

P.S.: This is what I call reall happiness:

taken from the Laura's Blog.

duminică, 20 iunie 2010

Tu Vuo fa L'Americano

Hello everyone!

Zilele trecute am auzit o piesa destul de antrenanta si ieri am aflat sice piesa e. Piesa e un remix dupa Renato Carosone - Tu Vuò Fa' L'Americano, iar piesa de care vorbesc e Yolanda Be Cool - We No Speak Americano. Mi-am adus aminte cu ocazia asta ca scumpa mea surioara (La multi ani, by the way :*) avea o caseta cu muzica italiana din anii '20, care m-a cam prins dar n-am reusit sa mai gasesc piesele respective. Oricum, ca un remeber oldies, aveti mai jos ambele piese de care vorbeam, prima originala, iar a doua remixul din 2010. Enjoy!

Renato Carosone - Tu Vuò Fa' L'Americano




Yolanda Be Cool & DCup - We No Speak Americano
*apropo de clipul asta, e super reusit si nu e (din pacate) cel original. Nu stiu care e clipul original, n-am reusit sa il gasesc.



Later edit: am gasit si clipul original, au mers pe alta idee si e simpatic si asta dar cel de sus e mai bun :D. Nu l-am putut embedui asa ca aici e pentru cine vrea sa il vizioneze http://www.youtube.com/watch?v=LkjljBNTLs4

duminică, 30 mai 2010

luni, 24 mai 2010

Oh, take me right here right now, woman! Cause I'm very good at data processing

I never understood this dating videos crap. I mean, what do you actually do ? Do you stand in front of a camera trying to make yourself look good when deep inside you're just feeling miserable and lonely cause you couldn't get a women by 40 and you're afraid of your kid's colleagues to ask him "Was that your grandpa?" ? Or, do you stand in front of a camera simply trying to be someone else, hoping that this way you're finally going to find the perfect woman in your life, and then be "yourself" again for the rest of your life with her ? Or do you just stand in front of a camera narrating some lame lines that don't even represent you and hoping that someone else (=the person who wrote the lines) knows better then you how you can get a woman in your bed, if you don't know how ? I guess not...I guess it must be the famous World War II movie you're currently shooting, the load of data you're processing, the hilarious funny man you are even if at this lame video dating line you're simply boring. Or you could hit the Big Brother and then all the women will love you for who you are! The funny part is, If I were gay and would see a tape like this, I'd probably be straight again for the rest of my life without any regrets whatsoever.

Please watch it 'til the end, it's really like "bottle of wine after you just crossed the desert". With thanks to Dailymotion vial laughingsquid.com.


marți, 18 mai 2010

Every once in a while...

Din cand in cand nu pot sa nu stau putin sa ma gandesc, sa observ si sa constat circul din jurul meu...atunci cand e mai acut. Acum in preajma acestui scandal imens cu reducerile de pensii, salariile la buget, banii pentru cresterea copiilor, etc. ... vreau sa ma pronunt din nou cu niste pareri adiacente macar, pentru m-am hotarat sa nu ma mai agit pentru politica mai mult decat atata cat sa fiu informat ca orice om normal, in momentul in care am vazut cu cata neobrazare a furat aparatul lui Pinocchio voturile anul trecut.

Lumea era speriata de trandafirii albi pe fond rosu i nasa masura incat i-a ales pe cei albastrii pe fond portocaliu, ca au zis ca s-au saturat de ei 209 de ani, ca sunt corupti, ca au afaceri, ca alte alea...Asa ca ales suspensiile de pe nasul infinit mai lung decat lat al lui Pinocchio, care in cateva luni au reusit sa isi bata joc de o tara cat n-au reusit altii din 15 ani de zile. Ma gandesc, oare cati dintre cei care au castigat o galeata protocalie isi doresc acum sa se fi exprimat in mod diferit in cabina de vot anul trecut ? Cati bigetari, cati pensionari, cate mame sau tati regreta decizia de anul trecut din cabinele de vot sau chiar decizia de a sta acasa si a nu merge la urne, avand in veder situatia in care se afla acum. De la aceasta situatie si pana la colapsul cel putin partial si al sectorului privat nu e decat un singur pas, poate putin mai mare decat un pas de om obisnuit, dar e, totusi, un singur pas.

Cantam de 20 de de ani un imn care ne indeamna la trezire intorcandu-ne pe partea cealalata cu o usoara apsare pe "Snooze" la fiecare alarma, nu doar cu gandul departe de trezire dar chiar departe de ideea de-a mai sta doar 5 minute. Departe de constientizarea stari ide somn...(ce paradoxal suna, asa-i ?)

Si ca sa revin si totodata sa inchei, in curand vom ajunge sa nu mai asteptam niciun sprijin, ajutor sau intelegere de la autoritati si sa ne bazam exclusiv pe atat-de-controversatul-dar-totusi-se-pare-singurul-ajutor-social-in-momentul-de-fata: norocul. Si cu aceasta ocazie, vreau sa dedic cu respecte mancatz-as, urmatoarea pcesa tutulor portocalelor de la noi din tara - stricate sau mai putin stricate (pe care le rog sa se indeparteze in alt cos, ca sa nu se strice si ele) - cu impacarea ca in sfarsit au si manelele locul lor bine meritat fiind surclasate de marii si ilustrii nostrii conducatori. Iar a doua pcesa pentru cei care inca mai spera la o viata decenta in tara in care traiesc, sper sa va gasiti norocul :)

P.S.: Orice asemanare a celor mentionate in acest articol cu obiecte sau personaje din viata reala este o pura coincidenta.

Auditie placuta!



luni, 10 mai 2010

Daily Designs Day 2

My drawing talents are eveleaing themselves again in the 3rd day of the "Daily Designs" project. Well, except my drawing talents, this is the 3rd one. All made from scratch. Have fun :P

joi, 6 mai 2010

Simpsons rock around the clock - tik tok

I couldn't help but be amazed of the great comeback of the simpsons. Well, it's nbot really a comeback cause they're around for over 20 years but the beginning of the last episode really rocked my world.
Ladies and gents, please give it up to Meggie, Lisa, Marge, Bart and Homer along with the rest of the Springfield crew.

Optical illusions brought to life



What people sell these days...


(insects cleaner spray...because insects also need to stay clean)



...finallly! we can now dispose of DVDs.

miercuri, 5 mai 2010

Daily designs. Days 0 & 1

Following the advice of the elderly - as thet always prove wise amongst us beginners - namely The Smashing Magazine, I decided to design something every day and post it here - simple as it might be, since I'm rather a dreamer then a technician when it comes to design. I also decided to post in english from now on on my blog, and sorry for you visitors out there who'd like to read earlier posts (use google translate :P). The subject I have chosen for this competition with myself is wordplay, i.e. trying to find things that can be expressed visually by they real word components and would eventually turn out completely different then the term itself.
Because this is my first day, I will post 2 designs for Day 0 and Day 1, and hoping that I will be able not just to bring a smile on some good ol' Internet surfer, but also inspire or whatever the reason is you visit this page and chances are you might even like something.

Thanks for the support! Here it goes.

Day 0



Day 1

luni, 26 aprilie 2010

Fibrilaţii la volan sau "cine nu-i gata-l iau cu lopata"


Zilele trecute am avut cu un amic, printre alte discuţii interesante o discuţie despre atitudinea românului în trafic. Şi amicul cu care aveam discuţia a reuşit sa pună în cele mai potrivite cuvinte - chiar perfecte aş zice, atitudinea majorităţii românilor în trafic: românul are fibrilaţii când e la volan. Să iasă în evidenţă indirect el, prin tancul 16x16 pe car îl conduce, să arate că el se grăbeşte incredibil de tare într-o duminică dupămasă când oraşul e aproape gol, şi nu are timp să stea după omul de rând care depăşeşte sfios cu 10km/h limita maximă admisă în oraş; şi asta pentru că pendulează între a încurca traficul mergând prea încet (n.a. cu 50km/h) şi a respecta legea (halal lege!); să îşi arate îndemânarea supraomenească prin slalomuri la 8 dimineaţa chiar şi doar printre 2 amărâte de maşini a căror şoferi preferă să cedeze decât să ăşi proclame dreptul de a circula fără a se asigura continuu pe propria bandă, etc. ...Ar mai fi multe alte scenarii. Ideea de bază: majoritatea şoferilor, trecând de faptul că nu sunt disciplinaţi în trafic, fibrilează doar la ideea că deja culoarea verde a semaforului e activă de 3 secunde şi coloana nu se mişcă. Domle, noi n-avem viaţă. Orice facem, facem de ochii lumii, disperăm în încercările de-a fi originali dar mai cu seamă de-a arăta celorlalţi că suntem originali, şi luat la nivel generic, indiferent că e vorba de trafic, shopping, outfit, viaţă profesională, amenajarea apartamentului sau o ieşire la bere cu prietenii, noi nu ne bucurăm cu adevărat de nimic. Maşina pe care o conducem trebuie să iasă în evidenţă cu orice preţ şi asta ne ţine tensionaţi 24/7. Asta în loc să ne bucurăm de o maşină comodă, un CD cu muzică bună şi puţină căldură, şi de faptul că putem ajunge mai repede de la A la B. Când mergem la cumpărături ne uităm la orice căcăţel de ofertă 4-la-preţ-de-3 şi ne umplem coşul cu lucruri majoritar inutile sau cantităţi inumane (după principiul: cine ştie când mai ajung la supermaket). Asta în loc să ne concentrăm la o lista cu lucruri necesare de cumpărat şi să ne bucurăm că avem de unde lua, sau că putem să savurăm o ciocolată bună pentru că ne place nu pentru că era la ofertă. Ne chinuim să arătăm cât mai bine când ne uităm în oglindă, că doar haina face pe om şi nu omu' hainele :), şi nu ceea ce avem in cap contează ci cum ne îmbrăcăm (apropo de chestia asta, în The Pursuit of Happyness este o scenă de genul ăsta, când merge tipu' la interviu îmbrăcat de tot rahatu da' pregătit foarte bine). Asta în loc să ne bucurăm de o cămaşă comodă care vine şi bine sau de o pereche de pantaloni care se potrivesc cu cămaşa, sau pur şi simplu de faptul că avem o alimentaţie sănătoasă şi şi nu ne stă cureaua sub burtă (declar oficial că mie încă tot acolo îmi stă, ar fi timpul să face ceva în privinţa asta :D). Ne grăbim să luăm gresie şi faianţă de la Praktiker sau Baumax şi ne facem mobilă la comandă te miri pe unde pe la ce meşter de mâna a doua care transportă mărfuri şi în timpul liber bate cuie în pal, şi după aceea ne mirăm cum ne arată apartamentul şi găsim 1001 lucruri care nu corespund, detalii care arată urât pentru că nu ne-am gândit la ele iniţial sau meşterii s-au grăbit să prindă următoarea lucrare. Asta în loc să consultăm nişte cataloage, să combinăm nişte culori şi să planificăm măcar cât se poate înainte, să nu ne trezim după ce treaba e făcută că nu ne convine.
În orice scenariu sau activitate pe care o întreprindem ne grăbim, fibrilăm de nerăbdare şi ne pierdem viaţa trăind cu frica de a nu ne ajunge timpul să facem 100 de lucruri, în loc să facem 10 ca lumea, şi să ne bucurăm de ele. Poate e dorinţa de-a recupera şi a fi la zi cu tot ce-am pierdut în comunism, poate e dorinţa de-a ne afirma, poate e inadaptabilitatea la secolul vitezei, sau poate o fi altceva. Cert e că fibrilăm peste tot unde mergem şi orice întreprindem în loc să ne bucurăm de viaţă, să ne asumăm responsabilităţile pentru acţiunile noastre şi să luăm doar atâta cât putem duce, pentru că mai mult ne va da bătăi de cap şi ne va stzresa inutil.

Şi ca să revin la treaba cu traficul, in a nutshell: ce ne costă să rămânem calmi la semafor şi când se face verde să pornim frumos de pe loc, să conducem responsabil şi atent în trafic ? Sigur, întotdeauna poţi merge mai rapid, poţi ajunge mai repede la destinaţie. Şi la propriu şi la figurat. Întrebarea e: merită ? Merită riscul unui accident în favoarea a câteva minute în minus la drum ? Merită apartamentul să arate aiurea doar pentru că nu am avut răbdare să plănuim ceva frumos ? Fact is, nu apartamentul care arată urât sau turaţia motorului la semafor ne afectează, ci fibrilaţiile unei vieţi duse într-un continuu stres ca nu cumva să ne scape ceva - ne vor afecta târziu, când vom fi prea bătrâni ca să ne mai pese că am fi putut face altfel. Because fact is - puţini oameni sunt care ştiu cu claritate absolută ce vor de la viaţă şi că ceea ce vor e ceva bun, cu atât mai puţin ştiu mulţi dintre noi, românii, cărora ni s-a oferit libertatea după zeci de ani de comunism, dar pentru care n-am primit manual de utilizare. Pentru că, cum spunea the good ol' Murphy, oamenii când sunt liberi să facă ce vor de obicei se copiază unii pe alţii.

Smile, tomorrow may be worse!

marți, 23 februarie 2010

Can Do Attitude

Am primit azi un articol interesant despre de ce o ducem, noi, romanii, atat de rau. E un articol frumos, scris cu bun gust si fara ura, cum am avut dezamagirea sa constat in majoritatea articolelor despre diferite subiecte similare, dar totusi un articol pesimist si care doar critica fara sa ofere solutii. Lumea cand scrie despre probleme, in general, nu e impartiala. Ori condamna vinovatul, ori condamna victima aducand argumente ori ca victima e cea vinovata, de fapt, ori ca a gresit cu una sau cu alta si e vina ei ca ajuns unde a ajuns. La sincer vorbind, daca stau bine sa analizez tot ce se intampla in jurul meu, in Romania, in lume, totul e intr-un haos critic care in fiecare zi continua sa creasca si nimeni nu aare din neant sa il opreasca, sa puna lucrurile intr-o ordine cat de cat. S-a dus vremea lui superman, spiderman, aquaman, plasticman, testoasele ninja, captain planet, batman, powerpuff girls, chiar si vremea lui Chuck Norris sau a lui Jack Bauer s-a cam dus, nici macar ei nu par sa mai aiba solutii spre rezolvarea problemelor in care lumea se adanceste di nce in ce mai mult si pare ca nu gaseste nici o iesire. S-a dus vremea in care celebrul Colombo sau Holmes rezolva orice fel de mistere cu tact si rabdare, cu minutizoitate si pricepere aproape astazi aproape supraomeneasca. Poa' sa vina un mare cercetator sau om de stiinta sa inventeze, in sfarsit, masina timpului. Nici asta nu ne va mai ajuta. Nu, cum spun americanii: "it's on us now. we're on our own". Explicatia simpla pe care as vrea s-o dau e faptul ca ne-am umflat in pene de atata orgoliu si egoism, si ne credem mari si tari cu atata tehnologie, cu multi bani si cu o putere imensa, incat am renuntat la Dumnezeu fiind convinsi ca ne putem descurca singuri. Si sigur, omul de rand in loc sa isi vada de credinta lui si de aceeasi cale pe care in trecut se descurca de minune, e acum confuz si in loc sa stea aproape de Dumnezeu, incearca sa tina pasul cu societatea si se pierde, pentru ca inima il trage intr-o parte si societatea in alta. Si, sigur, sa se rupa in doua nu poate, deci devine extenuat de atata lupta si hait incoace hait incolo, su bulversat in acelasi timp ca nu mai stie ce e adevarat si ce nu. Ar trebui sa realizam ca nu exista supermani si hancocks care vin sa ne repare mizeriile care le facem in fiecare zi, sa realizam ca responsabilitatea pentru ce facem e pe umerii nostrii si sa nu ne mai umflam atat in pene ca le stim si le putem pe toate, fara sa ne asumam responsabilitatea pentru nimic, dupa motoul "fac pentru ca pot".

Oricum, ca sa revin, ce vroiam sa spun initial e ca in foarte mare proportie, toate articolele au o nota de ura in ele, ba ca tin partea cuiva, ba ca tin partea altcuiva, peste tot orice citesti doar amenintari, pareri despre cat de rai sunt unii sau altii, critici la adresa a tot ce misca si calca stramb catusi de putin. Peste tot citesti doar ca aia nu e bine, ala ca luat spaga, alalalt a dat, ar trebui asa sau ar trebui invers, suntem asa pentru ca, nu suntem asa pentru ca nu, ne plangem de mila, cautam un vinovat in orice se intampla si cand e destul de evident ca am calcat pe bec, in loc sa luam situatia sao analizam si sa vedem cum putem repara, tot ce facem e ba sa plecam capul jos si sa tacem, adoptand o atitudine de vinovat care nu mai are ce cauta la fata locului, acceptandu-ne o oarecare titulatura de loseri si neincercand asadar sa progresam; ba sa recunoastem asa cu jumatate de gura ca suntem vinovati si, din nou, in loc sa luam parte la solutie si sa incercam sa ne autodepasim, cautam disperati o iesire di nsituatie, ori gasins un tert vinovat cu care macar sa impartinm vina daca nu sa o aruncam cu totul pe el, dupa motoul "da' nici ala nu-i mai bun, si el a facut aia sau aialalta". Ca si cand altii nu gresesc, nu calca stramb, nu sunt dezorientati, si noi suntem singurii care au calcat atunci o data stramb. Ca si cand a admite ca ai gresit de subclaseaza, de trage in jos pe scara de valori, daca ai gresit esti un nimeni, esti un loser. Practic ii copiem pe cei care cred cu tarie ca a admite ca gresesti te face vulnerabil, in loc sa analizam exact ce se intampla in noi, de ce ne simtim amenintati de o gresala sau de efectul ei. In loc sa ne uitam putin in jur ca nu exista om care sa nu fi gresit fata de cineva sau fata de ceva, fata de asteptarile proprii i nanumite situatii de la noi insine sau fata de asteptarile altora de la noi. Ca, in definitiv, totul e relativ cum zicea si nenea Einstein, si si o gresala e relativa la cei care asteapta o anumita prestatie, la standardele de prestatie din contexte similare date, la asteptarile noastre despre noi insine care tot la altii se raporteaza in final. Oare ce ar fi sa ne uitam in noi insine, in inima noastra, ce simtim cu adevarat ? Dincolo de tot ce se intampla in jurul nostru, dincolo de bani si putere, de comoditate si de apreciee, ce ne dorim noi cu adevarat sa fim, sa facem in viata asta ? Sa fim sinceri cu noi insine si sa cautam raspunsuri la intrebari intr-un mod sincer, foarte sincer, nu doar raspunsuri care ne convin dar raspunsuri care sa ne ajute sa evoluam, raspunsuri native, raspunsuri reale. Sa nu ne oprim acolo unde ne convine daca simtim in sufletul nostru ca totusi nu am ajuns la raspunsul cautat.

Si, ca sa revin la articolul de care ziceam initial, ce-ar fi in loc sa criticam atata si sa gasim defectele in orice si peste tot, ca defecte SUNT in orice si peste tot, sa le luam pe rand si sa cautam rezolvari, sa ne batem capul sa oferim solutii, sa lucram constructiv ca sa ajungem undeva. Daca mereu ne gasim defecte si cautam si mai multe defecte, nu vom evolua in veci, pentru ca defecte daca vei cauta vei si gasi, dar, la fel si cu solutiile. S-ar putea si articolul meu sa sune putin critic, dar eu incerc sa ofer un mod pozitiv de gandire, sa fac o strigare la o gandire constructiva in care sa oferinm solutii orientandu-ne spre evolutie, nu spre distrugere. gandoirea pozitiva poate face miracole, trebuie doar sa o aplicam. Sa fiti iubiti!

joi, 14 ianuarie 2010

Who's the man ?

Trailer la un film misto, enjoy it!