Rasfoind dupa una alta pe Internet (va dati seama daca peste subiecte de genul asta am dat, dupa ce puteam rasfoi :P) am dat peste cea mai filozofica - cred - intrebare pusa vreodata de cineva inainte si dupa Hamlet. A fi sau a nu fi este relativ, conform teoriei lu' nenea Einstein. Insa scobirea in nas nu este deloc relativa si e o intrebare asupra careia ar merita cu totii sa ne rezervam timpul de a medita, macar o data pe saptamana.
De fapt, cred ca totul porneste de la o mare scobitura in nas. Acel "big bang" precum a fost botezat de catre stiinta, este - nu-i asa ? - sau tinde a fi, decat o mare scobitura in nas. In continuare, atomul. Atomul este definit in chimie ca fiind "cea mai mica particula dintr-o substanta care nu mai poate fi fragmentata prin procedee chimice obisnuite". Totusi, insa, avand la baza scobirea in nas el poate fi fragmentat prin procedee chimice sau chiar fizice neobisnuite. Vorbim aici despre reversibilitatea scobitului in nas...
Mergand mai departe, apar celulele, organismele vii, pestii, pasarile, animalele, omul. Si ce face omul ? Ati ghicit, se scobeste in nas! Cred ca aceasta manifestare e modul omului de a tinde spre absolut, a intelege stiintific cum a aparaut lumea pe Pamant :).
Iar pentru cei care vor intr-adevar senzatii tari, puteti citi aici o teorie completa a mucului. Aberatiile lasandu-le deoparte, postul initial de la care a pornit articolul meu m-a dat gata, atata de simplu si toptusi atat de profund :P. E intrebarea care ramane deschisa si la mine pe blog si care cred ca ne-ar face sa intelegem multe din scenariile ce se invart in jurul nostru, pe toate planurile existente - social, politic, folozofic, economico-financiar, etc.:
Cine se scobeste in nas ? As adauga si de ce, dar cred ca devine mult prea filozofic :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu